Sintagma „plagiat (plagiere)”, cu nuanţele ei „pastişă” şi „compilaţie” ori alte cuvinte, ca „facsimil”, „copie”, „clonă”, sunt valabile, de obicei, de iure şi de facto, în cazul creaţiilor literare, eseuri, analize şi, eventual, alte categorii artistice: foto, pictură, grafică, precum şi, selectiv, în cazul unor articole de critică social-politică, critică literară sau de artă (în general), articole şi studii din orice ştiinţă, lucrări de licenţă, masterat sau doctorat etc.
N-am de gând să epuizez subiectul, întrucât sper că am fost suficient de explicit.
A „copia” un banc (anecdotă), cu autor necunoscut, nu este Plagiat.
A prelua un articol (clip etc.) din cele TV-uri sau jurnale de scandal – cu precizarea expresă de „preluare”, eventual cu indicarea sursei - nu cred că poate fi considerat plagiat: din start persoanele publice şi-au asumat caracterul public al susnumitelor preluări (şi, de altfel, sunt subtil-neinteresate de a reclama, deoarece le faci, astfel, publicitate… neremunerată)!!!
Închei, cu menţiunea că aceste precizări sunt necesare în condiţiile în care o covârşitoare parte a postărilor de pe bloguri, saituri şi alte… NET-uri sunt… impersonale, nepersonale, neoriginale sau, pur şi simplu, „preluate” (ca să fiu eufemistic, nedeclarându-le PLAGIAT!)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu
Năvăliţi la comentarii şi/sau înjurături... numai să nu plângeţi!