luni, 31 decembrie 2012

URĂTURĂ DE DOAMNE-AJUTĂ


Urătură de oameni săraci

Aho, aho, colegi şi fraţi,
Staţi puţin şi ne-ascultaţi!
Daţi-vă lângă fereastră
Şi-ascultaţi urarea noastră!
Să ne daţi… câte-un rachiu,
Că-i un frig de vai şi chiu
Şi-o ciosvârtă de purcel
După ţuica antigel!

Mânaţi măi, hăi, hăi!

Iarna-i grea, zăpada-i mare,
Ne e frig pe la picioare
Şi e-un praf în portofele,
De ne-ncearc-o mare jele!
Bani când am cerut, de-o pâine,
Şeful iar ne-a spus că: -mâine,
Pentru astăzi n-au rămas…
Uşa ne-a trântit în nas.
Pe contabil l-am rugat:
De la calcul deranjat,
Azvârli, că-i rău la soi,
Cu bugetu’ după noi!

Mânai măi, hăi, hăi!

Am zbughit-o-ndată toţi,
De-an călare sau pe roţi
Şi-am gonit, cu caii-n spume,
La director cu renume,
De-am cerut o fir’mitură
Că e cel mai tare,-n gură.
Ca manager de vânzări,
El ne-a dat, pe loc, răbdări –
Cam prăjite,-i drept s-o spunem –
Doar cu astea-n veci rămânem…
De la geam de limuzină,
El ne-a spus: -de vreţi chenzină,
Marş la muncă, faceţi bani,
Dacă vreţi să fiţi baştani!

Mânaţi măi, hăi, hăi!

De urat am mai ura,
Da’ ne-am plictisit deja
Şi ni-i gura cam uscată,
Că n-a fost deloc udată,
Iar în burtă cântă broaşte,
De ne-om transforma în moaşte.
Cu-n cârnat sau o sarma,
Noi pe loc ne-om întrema
Să vă facem o urare
Ca un fel de raportare.

Mânaţi măi, hăi, hăi!

Când urăm în patru zări,
Chiar şi peste mări şi ţări,
Pluguşor aşa baban
Noi am merge cu-n Merţan,
Dar în loc s-avem Merţane,
Noi avem Matiz-cartoane:
Dacă punem un bagaj
Şi cu-a fundului tonaj,
Bice, dobe, clopot, slană,
De îndată facem pană;
Bag-uri, climă, mai nimica,
De ne-ngeaţă păsărica,
Pompa, frânele, ibricu’…
Domnilor le-ngeaţă cricu’!

Mânaţi măi, hăi hăi!

Batem ţara-n lung - de-a latu’,
Facem targhet cu uratu’
Şi când credem full salteaua,
Numărând, e doar safteaua:
De nu-i targhetu’ cât gardu’,
Ne va plânge iarăşi cardu’…
Iar de-i spui despre nevoi,
Omu’ zice:

mânaţi măi, hăi, hăi!

De urat am mai ura,
Da’ ni-i că s-o însera
Şi n-am pus nimic în gură
Dup-aşa o urătură.
Cât făcurăm noi urare
Ne-aţi lăsat cu ochii-n soare
Şi-a fugit la spate, laşă,
Burta, de-am făcut cocoaşă.
Daţi-ne mămăliguţă
Şi brânzică, olecuţă,
Lâng-o ceafă la grătar,
Şi un vin de Murfatlar,
Să vă mai putem ura
Pentru anul ce-o urma!

Mânaţi măi, hăi, hăi!

Cam demult în ţara mea
Urătura-i uite-aşa:
(“Iarna-i grea, omătu-i mare,
Semne bune anul are…
De tămâie şi coşciug,
Pe sub brazde, fără plug!”)
Dară noi, români isteţi,
De sub foame şi nămeţi,
Vom ieşi râzând în hohot
Şi vom folosi un clopot
Doar să anunţăm cu spor
Un frumos An viitor.

Mânaţi măi, hăi, hăi!

Azi, ca şi de alte dăţi,
Vă urăm… “Calamităţi”:
Să vă Plouă cu bancnote,
Ca să strângeţi în ciubote,
În saltea şi-n zidării
Să scăpaţi de datorii!
Vântul când o să vă bată,
De-o găsiţi pe soacră beată,
Nu îi spuneţi un cuvânt,
Faceţi-i mai bine… vânt
Şi-n loc s-o-njuraţi în faţă,
O lăsaţi mai bine-n Ceaţă!
Iar Cu/tremur de v-apucă,
Când guvernul e pe ducă,
Face-ţi cruce pe oriunde,
Parlamentu’ să-l Inunde
Dunărea şi Marea Neagră,
Să scăpăm de-aşa pelagră!
Soarele vă ardă-n ţeastă,
Să scăpaţi de mintea proastă,
Şi-oţi fi copţi la cap, măi vere…
Când o face plopul pere!
Şi la urmă, să v-ajungă,
Vă dorim o viaţă lungă,
Şi Ninsori cu fericire,
Troienindu-vă-n iubire!

Mânaţi măi, hăi, hăi!

Şi acum, la toţi, măi frate,
Vă urăm cu bunătate:
Domnii s-aibă mari “Succesuri”,
Pe la sutien şi dresuri,
Iar domniţele ardente,
Pe la şorturi emergente!
Şefa să vă fie flască,
“Almanahe” să citească,
Să v-aprecieze haru’,
Dându-vă dublat salaru’!
Şefului cu toane-absurde,
Ca să-l faceţi iar să zburde,
Sugeraţi-i, într-o doară,
Să-şi mai trag-o secretară!

Mânaţi măi, hăi, hăi!

Voi să mergeţi la volane
Doar în Rolls-uri şi Merţane,
Iar din sărăcia-n bilă,
Cumpăraţi-vă o vilă,
Şi s-aveţi ceva putere
Curtea umpleţi de avere:
Oi s-aveţi, nenumărate,
Vaci ce dau şi miere-n lapte,
Galiţe şi porci, cămile
Şi la prefectură pile,
Struţi s-aveţi şi porumbei
Şi pisici cu clopoţei,
Canguri, capre şi-un cal breaz,
Spre vecină un pârleaz...
Vă dorim un iaht şucar
Şi-avion particular,
Vreţi distracţii mai de soi,
Mutaţi soacrele la voi
Şi-nvârtiţi cu furca bani
La anul şi la mulţi ani!

Mânaţi măi, hăi, hăi!








luni, 24 decembrie 2012

Ieşirea din post

AM IEŞIT DIN POST CU 7 ORE ÎNAINTE - PĂCATUL MEU SĂ FIE?!

Păcate la ieşirea din Post

Îmi şopti, în pat, bacanta,
Cum că e o mare vină
Că mi-am înşelat amanta…
Cu nevasta… şi-o vecină!








vineri, 21 decembrie 2012

ZIUA 0 - APOCALIPSA MINCINOASĂ


1). Dacă nici la orele 13 şi 11 minute - de solstiţiu - nu vine
Apocalipsa (± sfertul academic) eu o dau în judecată, întrucât aseară am mâncat
tot porcu', crezând că-i rămâne ei. Concluzia este că nu mai am ce mânca toată
iarna, başca indigestia de 6 luni căpătată cu ocazia asta. Şi să nu-mi umble ea
mie cu înţelegeri, împăcări sau negocieri! M-am săturat de ea până-n gât... şi
secolul M!




2). Este ora 17 - Apocalipsa n-a venit. Completez la cele afirmate mai sus că mă voi adresa cu o plângere Consiliului Galactic - la cel European s-au plâns alţii. Pe linie neierarhică, voi depune o plângere penală la tribunalul de la Haga. Să nu creadă Apocalipsa că joacă la cacealma cu mine, un paşnic plătitor de impozite, taxe, dări, TVA-uri, amenzi etc. - confiscându-mi posibilitatea de a scăpa de ele.










sâmbătă, 1 decembrie 2012

DE ZIUA NAŢIONALĂ

LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE ÎNCĂ SE MAI SIMT ROMÂNI!
Deşi sunt un optimist, mă adresez românilor cu acest catren:

Sărbătoriţi Ziua Naţională


Deşteaptă-te, române, de te-nchină –
Din munte, vale, câmp şi pân-la mare!
TU, în genunchi, aprinde o lumină
La capul muribundei ţărişoare!

vineri, 30 noiembrie 2012

ZOON POLITIKON

Un articol scris prin vară

Motto: „Sculaţi, voi oropsiţi… !

Imnul mobilizator al României

Nimeni nu a precizat,
Ca să nu mai stăm cu frică:
Mulţi români s-au deşteptat
Şi vor face treabă… mică!


„Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în vremile… ”
guvernării Năstase! Şi ce frumos au guvernat Ei patru ani încheiaţi, cu majoritate 

parlamentară confortabilă, fără schimbări şi moţiuni (demolatoare), fără facţiuni 
şi fricţiuni interne prea mari. Şi ce frumos au vândut Ei, pe câţiva firfirici, mari 
societăţi – da’ comisioanele spălându-le ruşinea vânzării cu lumânare.

 I pak vă spun că mă-ncearcă nostalgia,
amintindu-mi cum îi ţinea Tătuca, preşedintele istoric al istoriei, în frâu pe
lupii tineri şi cum erau trimişi în banca lor, cu nota scăzută la purtare.

Daa, trecute şi „stabile” vremuri – în nemernicia lor – care-mi dau şi-acum fiori 
( ca un sensibil ce sunt)! Au trecut anii, lupii tineri şi-au făcut stagiul, formându-şi mâna, 
au cotrobăit prin biblioteci, lucrări, publicaţii şi Net-uri, blindându-se cu licenţe, masterate
şi doctorate – compilate, copiate, clonate, plagiate, parodiate - da’ ce mai
contează –  şi iată-i la guvernare! Acu’ să nu credeţi că dom’ profesor Crin e chiar 

un puişor de lup, că nu-i!
 În urmă cu vreo câteva luni, grăbindu-se ca fata mare… au înşfăcat puterea. 
Personal, după ce l-am înjurat vreo câţivaani pe Suspendat, m-am bucurat de 
noua schimbare: las’, frate, că e bine – să le dăm o şansă şi altora – altă garnitură, 
alt stil, altă viziune etc. (Unde ammai auzit Io lozinca asta?! 
Nu cumva la fiecare scrutin?!) Da’ oare nu s-au gândit că n-a fost tocmai bine?! 
După ce m-am trezit din reverie, m-am gânditIo, foarte serios - cu dureri de cap, 
lighean cu apă rece şi greţuri, matinale sau nocturne - că e cam devreme: 
în actuala conjunctură, cu problemele crizelorpolitico-economice, interne şi europene, 
până la toamnă-iarnă au tot timpul săse compromită şi, deşi au câştigat localele, 
să piardă parlamentarele. 
Hmm,scenariu destul de probabil, că românu’, în situaţiile în care se află, repede
schimbă macazu’.

Ascultând zilele trecute un interviu, la cald, pe la radio-actualităţi, cu Interimaru’, 
mi-a plăcut dom’le şi m-am încurajat singur: retorică bună, ceva diplomaţie, 
oleacă de sânge-n p… vizavi de Europa şi smiorcăielile ei, puţintică viziune, 
cvasiverticalitate, niţică siguranţă şi stăpânire de sine, prezenţă de spirit, 
parcă era pe acolo şi o urmă de simţ al u(o)morului etc.
Acuma, ori eram eu mahmur ori cam aşa stau lucrurile – dă Doamne!
Da’ Io, tot ca românu’, imparţial, mă tem oleacă/că nu-i chiar aşa şi că 
n-am bunghit eu bine – în fond tot clasa politică şi mass-media m-a învăţat asta.
De Victoraş, mai ales, mă tem, că la cum îşi depune ponta peste tot, 
să nu iasă avortoni, Doamne fereşte şi să-l regretăm (regretabil aspect) pe matroz!
Şi-apoi, lamentarea îmi vine şi de la întrebarea-constatare următoare: care mama
dracului alianţă politică a durat, în România, mai mult de trei zile – cu cea
de alaltăieri?!

Da’ parcă ce ştiu Io?! Dea Domnu’ să fie bine, că asta aşteptăm – cum ziceam 
şi într-un catren scris înainte de un scrutin:

Fără compromisuri

Dintre candidaţi, cel potrivit –
Că ne-am săturat de ticăloşi –
Este cel de toţi blagoslovit:
Cel mai sincer, dintre... mincinoşi!

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Vânturi electorale

Tertipuri politice

În patru vânturi şi ceva,

Pitind CV-ul lor ocult,
Ei aere îşi dau: mai va,
Că noi i-am… mirosit demult!







marți, 20 noiembrie 2012

duminică, 7 octombrie 2012

Eu, Tu, El/Ea şi clasa politică

Tu VS oamenii politici


Chiar de eşti din cei mintoşi,
Orice calcul o să-ncerci,
Vezi că ei ne vând gogoşi,
Clefăind, hapsâni… ciuperci!

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Educaţie cu tactică!

Educaţie!


Progenitura-i e de-angoasă,
Un „Goe” meritând sudalme;
Mamiţa, însă, tacticoasă,
Îl pupă des... cu două palme!

sâmbătă, 22 septembrie 2012

luni, 17 septembrie 2012

IUSTIN PÂRVU - TĂCEREA POPORULUI ROMÂN


Scrisoare deschisă către poporul român, transmisa
de arhimandritul Iustin Pârvu - Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria


POPOR ROMÂN, 


Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum să îţi
aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti
singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu,
o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu, dar ştiu că eşti
unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De
ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat
în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o
spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au
studiat.


Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau
ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria
de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană
a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc
adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat? Ai fost singurul popor pe care nici o
putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi
asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost
unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă
fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi
transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe
trădare.


NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST
UNIT.


De ce te laşi dezbinat? Ai fost scut
creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.


Sângele tău a salvat Europa, iar românul
Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum,
tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei
revendica drepturile? Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu
Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru
Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus
minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat
nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se
rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor
urma? 


Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor,
domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de
interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în
funcţie şi să câştige cât mai mult.
 Tu taci!


Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane,
bogăţiile țării, aceleaşi mine de aur, argint, sare, mierea acestui pământ,
sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile
străinilor de neam.
 Tu taci!


Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro –
ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea
pentru cei mulţi. 
Tu taci!


Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii
pleacă din ţară, să muncească sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor
nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad
Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi
proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de
coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.
 Tu taci!


Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare
preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă,
traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra
privilegiile.
 Tu taci!


Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării,
divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile“ la
indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi
străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei
primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci.
 Tu taci!


Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor noştri
sunt şterse pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe
acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:


1. Vechile situri arheologice sunt distruse,
se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii
Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi
care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă
nedescoperită. 
Tu taci!


2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise
“la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos
nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. 
Tu taci!


3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a
arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea
românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. 
Tu taci !


Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de
piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor
lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu
suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie
de serviciile tale”. 
Tu taci!


Oştirea ţării este batjocorită, decimată,
dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar
Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom
fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană,
de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politicii sale
dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmplă românului azi nu i se
datorează lui. 
Tu taci!


Dispar din instituţii ale statului arhive cu
invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi
să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e
nimic deosebit. 
Tu taci!


Ţi se fură voturile, iar comisia care trebuia
să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu nu dă nici un răspuns,
deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. 
Tu taci!


În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc,
alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul
tuturor şi nu li se întâmplă nimic. 
Tu taci!


- Sistemul educaţional se reduce la bani,
bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la
angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă
nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. 
Tu taci!


- Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te
duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi, dacă
eşti operat, cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau
deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli
pe care nu le aveai la intrare. 
Tu taci!


Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut
de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a
României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României
(de etnie maghiară), la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se
intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al
ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. 
Toţi tac. Tu taci!


Guvernanţii nu fac altceva decât să te
jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în
viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută
lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor
plăti datoriile cei ce le vor urma. 
Tu taci !


Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut
pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să
iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul
trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex
Alimentarius care te duce la pieire.
 Tu taci!


Parlamentarii îşi votează legi speciale, se
protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se
acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.
 Tu taci


Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul
de modificare a Constituţiei ţării, d
ar parlamentari, ca sa-si apere privilegiile
au facut greva parlamentara, au luat bani degeaba pentru nemunca, si au votat
rapid procedura de suspendare .
Tu taci!


Un român plecat de acasă, descoperă peste
hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac
parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi
supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii,
trădând jurământul făcut la investire. 
Tu taci!


Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi
Tu taci!


Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se
răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa
să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te
va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar
tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu
tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam. 


Cât o să mai taci ?


Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român
adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ți-au lăsat
părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe
când tu ştiai să scrii.


Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al
tăbliţelor de la Tărtăria!





Citește! Ai înțeles? Nu trebuie să mai taci!
Gândește-te la ce ai fost. Dorește-ți să fii mai mult decât ai fost! Începe
prin a "vorbi." Să audă, să-i apuce frica, că nu suntem muți, ci
mulți. Să strigăm trezirea poporului Român.


"Frație și dreptate!" Ce bine suna
atunci. Ce bine ne poate face și acum.












Bună dimineața! Trezirea la noi
"vorbe." Neuitând că


"Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj
sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să
descopere că are curaj, că are putere!"




Preluare




















joi, 6 septembrie 2012

miercuri, 5 septembrie 2012

Din cultura poliţiştilor

Cărţi poliţiste!

Doi poliţişti, în librărie,
Intrară fără gânduri rele,
Iar vânzătoarea: "măi, să fie,
Voi iarăşi... nu aveţi umbrele?!"

marți, 4 septembrie 2012

Rugăciunea epitaf

Rugăciune la moartea soacrei

Primeşte-o-n slavă,-ţi spun smerit,
Ca rugăminte ţie,
Aşa cum, Doamne, ţi-o trimit
Şi eu: cu bucurie!

luni, 20 august 2012

duminică, 19 august 2012

Caut soluţii

Probleme cu nervii… la cap

Ţandăra-mi sări, pătrată
Şi muştar din nervii ţepeni, 
Ce m-au scos din fire-ndată...
Până mi-am ieşit din pepeni!




sâmbătă, 18 august 2012

Scrutine bahice

Nenea Iancu redivivus 

Românul - tipic zugrăvit - 
(Îl critic dar îl şi flatez)
La urnă spune, matolit:
"Da' eu cu cine – hâc! – votez?!”

vineri, 17 august 2012

Numărătoare pe degete... murdare

Recensământ multiplu bulibăşit  

De-ar face şi a doua oară
Recensământul-inventar,
În ton cu ce se desfăşoară,
M-aş declara minoritar!


joi, 16 august 2012

Scrutin-remember

Istorie ciclică (sau) Viitorul anterior                                                 

Chiar de-nseamnă că repetă                                 
Fapte, până ce gândiţi,                                         
La scrutin, ca la ruletă,                                          
Veţi fi fost, din nou… prostiţi. 

luni, 13 august 2012

duminică, 12 august 2012

sâmbătă, 11 august 2012

Atenţie la ghinioane!

Culmea Ghinionului

Îţi spun când este rostul
De-un ghinion sadea:
S-o faci – acum – pe prostul
Şi să… rămâi aşa!

Valabil pentru toată lumea - inclusiv pentru... clasa politică!!!

joi, 9 august 2012

Două catrene


Aparatul

Numit şi sculă, arbitrar,
Când zice "treci la aparat"
Un antrenor sau un căprar...
Şi prostul, soaţei, când e beat!

Tragere… la măsea 

Pe-o măsea puneam şi eu,
La un colţ  rămas - de minte, 
Dar să mă îmbăt mi-e greu...
De când sunt... un ştirb cu/minte!

miercuri, 8 august 2012

Pocăit sunt, Doamne!

Postul de vară

Am postit, să capăt har;
Zilnic m-am hrănit cu terci -
Renunţat-am la grătar...
Astăzi am mâncat... ciuperci!

Post în grup

Îmi vin în aste dimineţi,
În vizită, amici voioşi;
Mâncăm (baban) ciuperci, bureţi
Şi-apoi turnăm, vârtos... gogoşi!

marți, 7 august 2012

Bănuit de infidelitate

Soacră-mea a "întins" o vecină

Auzind pe la vecine,
Soacră-mea că-i furioasă
Şi m-o-ntinde şi pe mine -
Am întins-o eu... de-acasă!

luni, 6 august 2012

Canicule în familie

Soacra mea - caniculară


Fi'ndcă face tensiune,
Şi nu ştiu niciun descânt,
Eu, uzând de-nţelepciune,
Îi voi face-n grabă... vânt!

joi, 2 august 2012

De la ţară

Cel mai inteligent animal domestic 

De porcul meu, vă spun cinstit,
Nicicând eu nu m-am îndoit;
Inteligent, dar l-am citit:
Habarnu are de… cuţit!

Ignatul crizei

De Ignat, precum se ştie 
Gospodar – eu porcul tai.
Anul ăsta vreau piftie
Şi-am crescut un porc... bonsai.

Şi iată de ce trebuie să aşteptăm până la toamnă:

Animale social politice 

Lupul, paznic e la oi,
Caii-au Paşte doar la noi
Şi când porcul o zbura...
Vom avea şi... ce vota!

luni, 30 iulie 2012

duminică, 29 iulie 2012

Referendum la diete

Cura de... îngrăşare?! 
În ţara cu VIP-uri, vedete;
Ce  reprezintă un stimul,
Slăbim chiar şi fără diete… !
E clar: ne prieşte… regimul!




sâmbătă, 28 iulie 2012

Realizare

Bilanţ

De-o viaţă cu capul în nori,
Cu el dau de pragul de sus
Şi tot ce-mi rămâne de spus,
E: "sunt la pământ - deseori!"

vineri, 27 iulie 2012

vineri, 20 iulie 2012

Definirea afuriseniilor

Xenofobia 

Plecat în vest la o patroană
(Era nevoie de femei) 

M-au angajat ca... lesbiană
Şi-am revenit în ţară... gay!


Zăpăcitul 

Un scriitor, poet ‒ în fine –
Trăindu-şi viaţa ca o dramă,
Ce scrie-n tragicomic bine -
Chef-d’oeuvre, numai… epigramă!

joi, 19 iulie 2012

Premiul Nobel a greşit

Se împlinesc 81 de ani de la moartea profesorului Paulescu, descoperitorul insulinei. 

Află motivul revoltător pentru care i s-au renegat meritele


de Andreea Croitor

Insulina, cea mai mare descoperire a
secolului XX, rămâne mărturia incontestabilă a geniului lui
Paulescu. Intens studiată, s-a transformat într-un medicament minune în
anul 1922, moment care a marcat salvarea a milioane de diabetici dependenţi de
administrarea zilnică a insulinei.


Profesorul Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei
/ Sursa foto: ipedia.ro


Nicolae Paulescu, unul dintre
cei mai mari fiziologi români, este adevăratul descoperitor al insulinei.
Activitatea sa remarcabilă în domeniul ştiinţei vizează cercetări importante
asupra structurei splinei, fiziologiei normale şi patologice a pancreasului
endocrin, dar şi asupra mecanismelor de producere a febrei.


Născut la 30 octombrie 1869,
Nicolae Paulescu a beneficiat de o educaţie aleasă, fiind un bun cunoscător al
limbilor franceză, greacă şi latină. A studiat fiziologia, literatura şi arta. Între
1888 şi 1896, a
urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Paris, obţinând
trei doctorate: în fiziologie, medicină şi ştiinţe naturale.


În 1900 s-a întors în ţară, ca şef al catedrei
de Fiziologie al Facultăţii de Medicină
. La scurt timp a descoperit
insulina – considerată cea mai importantă descoperire medicală din secolul XX.
Profesorul Paulescu o numise pancreanină.


În anii 1903, 1906, 1912 şi 1930 eleborează în
faze succesive o sinteză medicală intitulată ”Traité de Médicine
Lanceraux-Paulescu”
, cu peste 4000 de pagini. În anii Primului Război
Mondial publică în limba franceză o lucrare intitulată “Traité de
Physiologie Médicale”,
lucrare în care apar pentru prima dată
rezultatele experimentelor cu privire la secreţia endocrină a pancreasului.
Dovezile care susţin importanţa fiziologică şi farmacodinamică a secreţiei
endocrine a pancreasului au apărut la 31 august 1921 în revista medicală „Archives
Internationales de Physiologie”
din Liège.


La 10 aprilie 1922 obţine brevetul de
invenţie acordat de Ministerul Industriilor si Comertului din România. “Revendic
invenţiunea produsului organic pancreanina, care injectată în sânge, produce o
diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”
,
spunea profesorul Nicolae Paulescu.


Însă, în acelaşi an, medicul Fr. Grant Banting şi
biochimistul Ch. Herbert Best, ambii din Canada, şi-au atribuit descoperirea
insulinei, primind, în anul 1923, premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină
pentru meritul de a fi descoperit insulina. Decernarea Premiului
Nobel pentru fiziologie şi medicină a fost cea mai gravă eroare înregistrată
vreodată în istoria instituţiei suedeze.


Nedreptatea făcută profesorului român Nicolae
Paulescu, adevăratul descoperitor al insulinei şi care ar fi trebuit să
primească premiul Nobel, durează zeci de ani.  Protestele lui Paulescu au
fost reduse la tăcere. Pentru opiniile sale creştine, considerate
anti-semite şi anti-masonice, lumea medicală îi anulează paternitatea asupra
celei mai importante descoperiri medicale a secolului XX şi, implicit,
contribuţia esentială la salvarea a milioane de vieţi.


Nicolae Paulescu se stinge din viaţă la
19 iulie 1931
, şi după moartea sa, totul a fost dat uitării până în
1969, când redescoperirea contribuţiei lui Paulescu la izolarea
insulinei a fost făcută de diabetologul scoţian Ian Murray, cel care a scris un
istoric al celebrei descoperiri.


Murray a scris patru articole prin care a reuşit
să convingă comunitatea ştiinţifică internaţională că înaintea canadienilor,
Paulescu publicase articole prin care descria amănunţit acţiunea insulinei în
organism.


În 1996, la celebrarea a 75 de ani de la
descoperire, au fost reluate discuţiile despre contribuţia românului, prin
articolul din revista franceză din 1921, ce putea fi considerat un „certificat
de naştere”
al insulinei.

Preluare din „Ghimpele.ro”


Interesante sunt şi acesta:




miercuri, 18 iulie 2012

ZI DE SALARIU

Premiu didactic - şi nu numai                           

Cel de-al treişpelea salar,           
Aşteptat de-o vreme bună,                                     
O să-l iau, ca bugetar,                                           
În… a treisprezecea lună!


duminică, 1 iulie 2012

Amintiri din IEPOCĂ

Caşcavalul din telejurnal  

Caşcaval – ca semn al bunăstării –
Ne administrăm tot... peroral –
Că şi azi, ca-n vremea disperării, 

Mămăliga ne e... caşcaval!






vineri, 29 iunie 2012

Alegeri inteligente

Laudatio electiorum


La alegeri, judecând mai bine,
Am ales guvern - fiinţă vie -
Demonstrând că-n noi acuma,-n fine,
E deşteptăciuneee… în prostie!

joi, 28 iunie 2012

Subordonat Ocultei mondiale?!

H. R. Patapievici, şeful I.C.R.


Mărturisesc, spăşit, că, deşi mă „laud” cu ceva lecturi –
importante – nu am citit nimic din Opera cvasinonexistentă a marelui şef
de la Institutul Cultural Român. Novice cum sunt, întreb: de ce trebuia
pus acolo un cetăţean de altă naţionalitate?! Atenţie, fraţilor! Nu
sunt antisemit, rasist, ori altfel de „CONTRA”, nu sunt înregimentat
politic etc. Am trăit între ţigani şi evrei – în târgul meu – şi m-am
înţeles bine cu ei. Dar… DAR, citind eu (ştiam de afirmaţii, însă nu le
conştientizasem în forma lor exactă – adică citate clare) am rămas, nu
pe două, ci pe trei rânduri. Mai jos, reproduc – prin citate – câteva
„filosofisme” aparţinând lui H. R. Patapievici, cugetări expuse care mai
că legitimează „strigătura” lui VadimTudor către H.R.P.: „limbric
nenorocit”!!!



Dicţionar: patibular = bun de spânzurat



“Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără
schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (din “Politice” de H.R.
Patapievici, ediţia 1996, pag.63)

“23 de milioane de omuleţi patibulari.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53)

“Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare,
ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare,
trăsături rudimentare.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia
1996, pag.34)

“Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă:
după grămadă, la semnul fierului roşu.” (din “Politice” de H.R.
Patapievici, ediţia 1996, pag. 64)

“Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să
o folosim numai pentru înjurături…” (din “Politice” de H.R.
Patapievici, ediţia 1996, pag.64)

“In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au
lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină
slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă,
daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era
să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o.

Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei
reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la
Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină
ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care,
în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au
dovedit.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)

“Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta
românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice,
tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit
scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.” (din
“Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag49)

“Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.” (Din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56)

“România are o cultură de tip second hand”, spunea Patapievici într-o emisiune la TVR Cultural în data de 27.02.2007

“Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne
debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.”( interviu cu H. R.
Patapievici apărut în Revista “Rost” nr. 24 / 2005)



JUDECAŢI ŞI SINGURI!