Ghicitoare
Cu ea te aperi de duşmani,
Şi cu un semn o alterezi,
Tuşeşti cu ea, iar peste ani
De-o ai servită... explodezi!
luni, 30 iulie 2012
duminică, 29 iulie 2012
Referendum la diete
Cura de... îngrăşare?!
În ţara cu VIP-uri, vedete;
Ce reprezintă un stimul,
Slăbim chiar şi fără diete… !
E clar: ne prieşte… regimul!
În ţara cu VIP-uri, vedete;
Ce reprezintă un stimul,
Slăbim chiar şi fără diete… !
E clar: ne prieşte… regimul!
sâmbătă, 28 iulie 2012
Realizare
Bilanţ
De-o viaţă cu capul în nori,
Cu el dau de pragul de sus
Şi tot ce-mi rămâne de spus,
E: "sunt la pământ - deseori!"
Cu el dau de pragul de sus
Şi tot ce-mi rămâne de spus,
E: "sunt la pământ - deseori!"
vineri, 27 iulie 2012
Porcarul - definiţie
E un bătut de soartă, care
Păzeşte porcii, competent,
Ce-ar merita, ca promovare,
Să-l promovăm… la parlament.
Păzeşte porcii, competent,
Ce-ar merita, ca promovare,
Să-l promovăm… la parlament.
marți, 24 iulie 2012
vineri, 20 iulie 2012
Definirea afuriseniilor
Xenofobia
Plecat în vest la o patroană
(Era nevoie de femei)
M-au angajat ca... lesbiană
Şi-am revenit în ţară... gay!
Zăpăcitul
Un scriitor, poet ‒ în fine –
Trăindu-şi viaţa ca o dramă,
Ce scrie-n tragicomic bine -
Chef-d’oeuvre, numai… epigramă!
joi, 19 iulie 2012
Premiul Nobel a greşit
Se împlinesc 81 de ani de la moartea profesorului Paulescu, descoperitorul insulinei.
Află motivul revoltător pentru care i s-au renegat meritele
de Andreea Croitor
Profesorul Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei
/ Sursa foto: ipedia.ro
Nicolae Paulescu, unul dintre
cei mai mari fiziologi români, este adevăratul descoperitor al insulinei.
Activitatea sa remarcabilă în domeniul ştiinţei vizează cercetări importante
asupra structurei splinei, fiziologiei normale şi patologice a pancreasului
endocrin, dar şi asupra mecanismelor de producere a febrei.
Născut la 30 octombrie 1869,
Nicolae Paulescu a beneficiat de o educaţie aleasă, fiind un bun cunoscător al
limbilor franceză, greacă şi latină. A studiat fiziologia, literatura şi arta. Între
1888 şi 1896, a
urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Paris, obţinând
trei doctorate: în fiziologie, medicină şi ştiinţe naturale.
În 1900 s-a întors în ţară, ca şef al catedrei
de Fiziologie al Facultăţii de Medicină. La scurt timp a descoperit
insulina – considerată cea mai importantă descoperire medicală din secolul XX.
Profesorul Paulescu o numise pancreanină.
În anii 1903, 1906, 1912 şi 1930 eleborează în
faze succesive o sinteză medicală intitulată ”Traité de Médicine
Lanceraux-Paulescu”, cu peste 4000 de pagini. În anii Primului Război
Mondial publică în limba franceză o lucrare intitulată “Traité de
Physiologie Médicale”, lucrare în care apar pentru prima dată
rezultatele experimentelor cu privire la secreţia endocrină a pancreasului.
Dovezile care susţin importanţa fiziologică şi farmacodinamică a secreţiei
endocrine a pancreasului au apărut la 31 august 1921 în revista medicală „Archives
Internationales de Physiologie” din Liège.
La 10 aprilie 1922 obţine brevetul de
invenţie acordat de Ministerul Industriilor si Comertului din România. “Revendic
invenţiunea produsului organic pancreanina, care injectată în sânge, produce o
diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”,
spunea profesorul Nicolae Paulescu.
Însă, în acelaşi an, medicul Fr. Grant Banting şi
biochimistul Ch. Herbert Best, ambii din Canada, şi-au atribuit descoperirea
insulinei, primind, în anul 1923, premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină
pentru meritul de a fi descoperit insulina. Decernarea Premiului
Nobel pentru fiziologie şi medicină a fost cea mai gravă eroare înregistrată
vreodată în istoria instituţiei suedeze.
Nedreptatea făcută profesorului român Nicolae
Paulescu, adevăratul descoperitor al insulinei şi care ar fi trebuit să
primească premiul Nobel, durează zeci de ani. Protestele lui Paulescu au
fost reduse la tăcere. Pentru opiniile sale creştine, considerate
anti-semite şi anti-masonice, lumea medicală îi anulează paternitatea asupra
celei mai importante descoperiri medicale a secolului XX şi, implicit,
contribuţia esentială la salvarea a milioane de vieţi.
Nicolae Paulescu se stinge din viaţă la
19 iulie 1931, şi după moartea sa, totul a fost dat uitării până în
1969, când redescoperirea contribuţiei lui Paulescu la izolarea
insulinei a fost făcută de diabetologul scoţian Ian Murray, cel care a scris un
istoric al celebrei descoperiri.
Murray a scris patru articole prin care a reuşit
să convingă comunitatea ştiinţifică internaţională că înaintea canadienilor,
Paulescu publicase articole prin care descria amănunţit acţiunea insulinei în
organism.
În 1996, la celebrarea a 75 de ani de la
descoperire, au fost reluate discuţiile despre contribuţia românului, prin
articolul din revista franceză din 1921, ce putea fi considerat un „certificat
de naştere” al insulinei.
Află motivul revoltător pentru care i s-au renegat meritele
de Andreea Croitor
Insulina, cea mai mare descoperire a
secolului XX, rămâne mărturia incontestabilă a geniului lui
Paulescu. Intens studiată, s-a transformat într-un medicament minune în
anul 1922, moment care a marcat salvarea a milioane de diabetici dependenţi de
administrarea zilnică a insulinei.
secolului XX, rămâne mărturia incontestabilă a geniului lui
Paulescu. Intens studiată, s-a transformat într-un medicament minune în
anul 1922, moment care a marcat salvarea a milioane de diabetici dependenţi de
administrarea zilnică a insulinei.
Profesorul Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei
/ Sursa foto: ipedia.ro
Nicolae Paulescu, unul dintre
cei mai mari fiziologi români, este adevăratul descoperitor al insulinei.
Activitatea sa remarcabilă în domeniul ştiinţei vizează cercetări importante
asupra structurei splinei, fiziologiei normale şi patologice a pancreasului
endocrin, dar şi asupra mecanismelor de producere a febrei.
Născut la 30 octombrie 1869,
Nicolae Paulescu a beneficiat de o educaţie aleasă, fiind un bun cunoscător al
limbilor franceză, greacă şi latină. A studiat fiziologia, literatura şi arta. Între
1888 şi 1896, a
urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Paris, obţinând
trei doctorate: în fiziologie, medicină şi ştiinţe naturale.
În 1900 s-a întors în ţară, ca şef al catedrei
de Fiziologie al Facultăţii de Medicină. La scurt timp a descoperit
insulina – considerată cea mai importantă descoperire medicală din secolul XX.
Profesorul Paulescu o numise pancreanină.
În anii 1903, 1906, 1912 şi 1930 eleborează în
faze succesive o sinteză medicală intitulată ”Traité de Médicine
Lanceraux-Paulescu”, cu peste 4000 de pagini. În anii Primului Război
Mondial publică în limba franceză o lucrare intitulată “Traité de
Physiologie Médicale”, lucrare în care apar pentru prima dată
rezultatele experimentelor cu privire la secreţia endocrină a pancreasului.
Dovezile care susţin importanţa fiziologică şi farmacodinamică a secreţiei
endocrine a pancreasului au apărut la 31 august 1921 în revista medicală „Archives
Internationales de Physiologie” din Liège.
La 10 aprilie 1922 obţine brevetul de
invenţie acordat de Ministerul Industriilor si Comertului din România. “Revendic
invenţiunea produsului organic pancreanina, care injectată în sânge, produce o
diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”,
spunea profesorul Nicolae Paulescu.
Însă, în acelaşi an, medicul Fr. Grant Banting şi
biochimistul Ch. Herbert Best, ambii din Canada, şi-au atribuit descoperirea
insulinei, primind, în anul 1923, premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină
pentru meritul de a fi descoperit insulina. Decernarea Premiului
Nobel pentru fiziologie şi medicină a fost cea mai gravă eroare înregistrată
vreodată în istoria instituţiei suedeze.
Nedreptatea făcută profesorului român Nicolae
Paulescu, adevăratul descoperitor al insulinei şi care ar fi trebuit să
primească premiul Nobel, durează zeci de ani. Protestele lui Paulescu au
fost reduse la tăcere. Pentru opiniile sale creştine, considerate
anti-semite şi anti-masonice, lumea medicală îi anulează paternitatea asupra
celei mai importante descoperiri medicale a secolului XX şi, implicit,
contribuţia esentială la salvarea a milioane de vieţi.
Nicolae Paulescu se stinge din viaţă la
19 iulie 1931, şi după moartea sa, totul a fost dat uitării până în
1969, când redescoperirea contribuţiei lui Paulescu la izolarea
insulinei a fost făcută de diabetologul scoţian Ian Murray, cel care a scris un
istoric al celebrei descoperiri.
Murray a scris patru articole prin care a reuşit
să convingă comunitatea ştiinţifică internaţională că înaintea canadienilor,
Paulescu publicase articole prin care descria amănunţit acţiunea insulinei în
organism.
În 1996, la celebrarea a 75 de ani de la
descoperire, au fost reluate discuţiile despre contribuţia românului, prin
articolul din revista franceză din 1921, ce putea fi considerat un „certificat
de naştere” al insulinei.
Preluare din „Ghimpele.ro”
Interesante sunt şi acesta:
Interesante sunt şi acesta:
miercuri, 18 iulie 2012
ZI DE SALARIU
Premiu didactic - şi nu numai
Cel de-al treişpelea salar,
Aşteptat de-o vreme bună,
O să-l iau, ca bugetar,
În… a treisprezecea lună!
Cel de-al treişpelea salar,
Aşteptat de-o vreme bună,
O să-l iau, ca bugetar,
În… a treisprezecea lună!
duminică, 1 iulie 2012
Amintiri din IEPOCĂ
Caşcavalul din telejurnal
Caşcaval – ca semn al bunăstării –
Ne administrăm tot... peroral –
Că şi azi, ca-n vremea disperării,
Mămăliga ne e... caşcaval!
Caşcaval – ca semn al bunăstării –
Ne administrăm tot... peroral –
Că şi azi, ca-n vremea disperării,
Mămăliga ne e... caşcaval!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)