LANSARE CARTE DE UMOR
BINE AŢI VENIT!
APROPO! AŢI VENIT BINE?!
VĂ PREZINT UN VOLUM DE AUTOR, CONŢINÂND CCA 200 DE EPIGRAME, PRECUM ŞI ALTE CÂTEVA GENURI UMORISTICE - HAIKUGRAMĂ, PROZEPIGRAMĂ, PARODIE, POEZIE SATIRICĂ, SONET, DUELURI ŞI REPLICI EPIGRAMATICE ŞI... POZE (DE RÂSU' LUMII).
VOLUMUL ESTE COMPUS DIN 7 CAPITOLE, CU EPIGRAME ŞI CELELALTE GENURI, STRUCTURATE PE TEME ŞI CATEGORII.
PENTRU DORITORI, VOLUMUL ESTE ŞI LA VÂNZARE, ÎN VARIANTELE:
1. WORD
2. PPS
3. TIPĂRIT
În curând va apărea o înregistrare mp3 cu "Amintiri din copilărie" a lui Ion Creangă - interpretată de mine.
PSIHICUL UMAN – UNIVERS INTERIOR NEVĂZUT
SUGESTIA ŞI AUTOSUGESTIA – PANACEE ŞI/SAU ARME.
PROGRAM AUTOCORECTOR
PROGRAM AUTOCORECTOR
A. Introducere
Evit o definiţie a psihicului, pentru
că, din antichitate până acum, exegeţii nu au căzut de acord asupra ei.
Selectez subiectul
din subtitlu, întrucât este foarte important şi ne poate ajuta în viaţa şi
activitatea zilnică – cu precădere în vremurile pe care le trăim.
Câteva noţiuni
despre organizarea psihicului trebuie
relevate, într-un limbaj - cât se poate de - comun, pentru a crea o bază de
înţelegere şi aplicare eficientă a sugestiei şi autosugestiei în îmbunătăţirea
vieţii personale şi sociale, în corectarea unor „greşeli” interioare. Scopul
final al acestui studiu informativ este prezentarea explicită a unui program
de autosugestie (forma facilă şi fără plată – de orice natură - a
sugestiei).
B. Organizarea
sistemului psihic uman
Un rol covârşitor
în definirea structurii psihicului uman l-au avut S. Freud şi C. Jung.
Astfel, în prezent, se consideră că, pe verticală, psihicul
este compus din: inconştient (individual şi colectiv), subconştient
(preconştient) şi conştient.
I. Inconştientul
Inconştientul individual – care ne
interesează în mod direct – s-a convenit că este compus din inconştientul primar (înnăscut) şi
inconştientul secundar (dobândit – social).
Inconştientul individual primar exprimă
natura biologică a omului şi include: (hardware
– noţiune extrapolată) pulsiunile şi instinctele primare, legate de asigurarea
supravieţuirii şi echilibrului fiziologic al organismului; este structurat după
principiul plăcerii, echilibrului şi minimului efort (homeostazie) şi al
reducerii stărilor interne de tensiune, inconfort şi frustraţie, care definesc
(succint) starea de entropie; [„homeostazie”
şi „entropie” sunt noţiuni transdisciplinare];
(software – noţiune extrapolată) stările
onirice (visele aici se nasc - se prelucrează şi desfăşoară în subconştient),
lapsusurile, inversiunile şi aglutinările verbale, actele ratate etc. Acestea
reprezintă latura funcţional-cotidiană şi se manifestă în cadrul raportării
subiectului la situaţiile prezente sau anterioare.
Inconştientul individual secundar este
format, cu precădere, din consensurile şi experienţele cu rol de reglementare
socioculturală a comportamentelor, reglementări ce se formează şi integrează ca frâne interne, cu funcţionare automată,
de autocenzură (altfel spus – „conştiinţa morală a societăţii”)
Rolul inconştientului se împarte în două (după multe controverse s-a
adoptat o poziţie moderat-realistă) :
1. pozitiv:
a. păstrează şi monitorizează
ansamblul trebuinţelor biologice şi fiziologice şi impune activarea
comportamentelor specifice de satisfacere;
b. asigură un anumit mod de procesare a
informaţiilor şi realizează „combinaţii subliminale” , cu rol
adaptativ-instrumental, pe care le preia conştiinţa (cu trecere prin
preconştient) în cadrul activităţilor rezolutive şi de creaţie (intuiţia,
inspiraţia);
c. asigură pregătirea şi susţinerea
activităţii gândirii şi a spontaneităţii inteligenţei;
d. prin anumite activităţi proprii –
vise, reverii – îndeplineşte o funcţie catarctică, de detensionare afectivă şi
de eliberare;
e. este principalul generator al
experienţelor transpersonale – embrionare şi fetale, ancestrale, colective,
rasiale;
f. asigură continuitatea psihică în
timpul somnului, al hipnozei şi al transelor, când controlul conştientului
este atenuat sau suprimat.
2. negativ: a. generează stările de
afect care împing la acţiuni şi comportamente cu caracter distructiv;
b. este sediul instinctului
agresivităţii, pe care-l poate exacerba şi transforma într-o trăsătură stabilă
de personalitate;
c. se implică, adesea, în mod
perturbator, în fluxul gândirii şi al activităţii, predispunîndu-ne la erori.
II. Subconştientul (preconştientul)
Laconic,
subconştientul poate fi definit prin conţinutul memoriei de lungă durată, care
nu se află antrenat, la moment, în fluxul operativ al conştiinţei, dar care
poate fi conştientizat în situaţii adecvate. El cuprinde, aşadar, informaţii,
amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, tonusul emoţional, motive etc. Ca
sferă, subconştientul este incomparabil mai întins şi mai bogat decât inconştientul
şi decât conştientul.. Cea mai
mare parte a elementelor sale componente se află în stare latentă, alcătuind
rezervorul activităţii conştiente curente.
Active şi
realizabile – în afara câmpului conştiinţei – sunt doar automatismele,
deprinderile, obişnuinţele. Pare paradoxal, dar chiar conţinutul latent intră
în structura stării de pregătire psihică generală a subiectului, influenţând,
pozitiv sau negativ, desfăşurarea proceselor psihice conştiente, de la
percepţie până la gândire. Se înţelege că există comunicare cu conştientul.
În mod necesar,
subconştientul comunică şi cu inconştientul, încorporând şi o serie de elemente
ale acestuia. Comportamentele „finaliste”, automatismele, reflexele se
declanşează şi se susţin prin acţiunea pulsiunilor şi tendinţelor inconştiente.
Principiul activismului şi dinamicităţii se aplică şi organizării
subconştientului. Aici o să accentuez câteva informaţii necesare tocmai
programului nostru de autosugestie – pentru că, aşa cum era de aşteptat, în subconştient acţionează sugestia şi autosugestia,
fie ele acte volitive ( deci comenzi conştiente), fie hipnotice, subliminale
etc.
Subconştientul
nu este o entitate statică, lipsită de mişcare interioară, ci dimpotrivă, un
„organism” dinamic, în cadrul căruia se produc reaşezări, rearticulări şi reevaluări ale elementelor componente şi chiar programe
pentru activităţile conştiente viitoare.
O latură concretă a dinamismului intern
al subconştientului o constitue fenomenele de reminiscenţă, de reproducere
selectivă şi de reproducere fabulatorie a unor informaţii, evenimente sau
experienţe anterioare.
Întrucât
funcţionează conexat, dar şi – oarecum - autonom, trebuie să admitem faptul că subconştientul
posedă o anumită autonomie funcţională, dispunând de mecanisme de
autoîntreţinere şi autoconservare. Aceste mecanisme sunt stimulate de „sus” –
prin fluxurile conştiinţei, în stare de veghe şi de activitate orientată spre
un scop şi de „jos” – prin fluxurile inconştientului, în stare de somn ori de
conştiinţă confuză (alterată) ce caracterizează stările de ebrietate şi cele
provocate de droguri. Importanţa subconştientului este covârşitoare.
S-ar putea scrie cărţi – cel puţin – pentru un raft de bibliotecă
despre el. În concluzie, subconştientul:
1.
asigură continuitatea în timp a Eului şi permite conştiinţei să integreze,
sub semnul identităţii de sine, trecutul, prezentul şi viitorul;
2.
dă sens adaptativ învăţării, permiţând stocarea
informaţiei şi experienţei pentru uzul ulterior;
3.
asigură consistenţa internă a conştiinţei,
durabilitatea ei în timp, făcând posibile funcţiile ei de planificare şi
proiectivă.
III. Conştientul
Este componenta cea
mai nouă, din punct de vedere filogenetic, cea mai complexă, în ordine
structurală şi funcţională şi cel mai puternic dezvoltată şi afirmată la om.
Se consideră
caracteristici esenţiale ale conştiinţei: discriminarea,
disocierea, medierea, delimitarea, opoziţia - Om-lume, subiectiv-obiectiv,
decentrarea (raportarea la sine de pe poziţia altuia), evaluarea-autoevaluarea
- orientarea spre scop stabilit anticipat, atribuirea şi crearea de
semnificaţii, realizarea şi afirmarea entităţii şi identităţii Eului prin
iniţierea şi menţinerea controlului asupra coordonatelor orizontului temporal.
Sunt nenumărate
variante ce definesc acest nivel psihic. Actualmente se preferă un soi de
compromis teoretic, rezultat din abordările diverse şi controversate:
conştientul este un nivel specific, calitativ superior
al organizării psihice, caracterizat printr-o emergenţă integrativă ireductibilă şi atingând coeficientul de complexitate cel
mai înalt la Om.
Din punct de vedere
genetic,
structura conştientă are un caracter dobândit, evoluează istoric, pe
măsura dezvoltării funcţiilor rezolutiv-integrative ale creierului şi a diversificării, sub aspect cantitativ şi
calitativ, a mediului sociocultural şi se elaborează, individual, în ontogeneză.
Este subsistemul psihicului
uman cel mai deschis la schimbare şi evoluţie.
Formarea şi
integrarea în plan psihologic sunt mijlocite şi susţinute de principiul
verbalizării, care postulează rolul de factor potenţator, regulator şi
optimizator al limbajului
articulat în dezvoltarea psihică generală.
*****
Deşi este nivelul cel
mai complex al psihicului uman, întrerupem analiza şi teoretizarea, întrucât ar
necesita mii de pagini şi – de altfel – teoriile sunt multiple şi suficient de
controversate.
Ca schemă,
legăturile, comunicarea şi conlucrarea dintre cele trei niveluri psihice, arată
aşa:
Inconştientul comunică direct cu Subconştientul comunică
direct cu Conştientul
şi/sau
Conştientul cu
Subconştientul cu Inconştientul
În cazuri foarte rare şi speciale se pot face conexiuni
directe între inconştient şi conştient.
Continuăm cu
programul – concret – de autosugestie.
Vom folosi un vocabular general (comun) pentru atingerea eficienţei
îndrumarului şi o anumită personificare a componentelor
psihicului.
C. Program de
autosugestie
SUGESTIA este influenţa exercitată asupra psihicului şi/sau comportamentului unei
persoane – în stare de veghe, de somn, de hipnoză, de alterare ori abolire a conştientului (lipotimie,
beţie, drogare, într-un cuvânt semiconştienţă
sau inconştienţă).
Autosugestia este… aceeaşi influenţă -
autoexercitată.
Pentru sugestie se poate solicita ajutorul unui
specialist – psiholog, psihiatru.
Autosugestia este… gratuită – cu minime,
dar esenţiale, cunoştinţe.
*****
Pentru un efect maxim, este important ca subiectul să aibă încredere în sine şi un prim pas ar fi celebra împăcare cu el însuşi (să se accepte
aşa cum este, cu vicii, slăbiciuni, defecte (morale, de personalitate etc.) Împăcarea cu sinele nu înseamnă
renunţarea la combaterea răului interior (fiziologic, psihic etc.).
Şi încrederea în autosugestie şi în efectele ei
benefice este foarte importantă.
Puterea autosugestiei este imensă, cu nişte condiţii:
să crezi în tine şi în ea şi în ce faci.
*****
Trecem la expunerea
propriu-zisă a metodelor şi procedeelor de corectare şi/sau îmbunătăţire.
1). Mai întâi, analizaţi-vă – corect şi onest – puneţi-vă
„sufletul pe masă”, scoateţi din cele mai ascunse „colţuri” ale fiinţei vicii,
ticuri, fobii, afecţiuni şi boli (aici vă ajută şi rezultatele consultaţiilor
şi analizelor alopate făcute anterior) „defecte” şi tot ceea ce vă deranjează,
vă încurcă, vă frânează, vă… face de râs sau, pur şi simplu, nu vă trebuie!
2). Scrieţi totul pe o foaie de hîrtie
(se poate lucra în intimitate)! Ce aţi găsit? Multe?! De exemplu: voinţă slabă;
frică de X (acest X poate fi o persoană, un animal, o împrejurare, o… himeră); ulcer
gastric; pasiune pentru alcool; memorie slabă; stare irascibilă (enervări cu
sau fără motiv, anxietăţi) etc. Am dat doar câteva exemple – presupuse. Puteţi
găsi (sau le ştiţi mai demult) altele, mai multe ori mai puţine; nu contează
câte găsiţi şi ce natură au – cu răbdare şi pe rînd le puteţi diminua sau
înlătura. Până aici e clar. Ce facem cu „ele”, dacă tot le-am descoperit şi
recunoscut?! Păi, le „scoatem”! Majoritatea covârşitoare sunt „parcate” în subconştient (că doar n-o fi vrând omul
– conştient – să fie… fricos sau
beţiv sau bolnav etc. Deci acolo trebuie să acţionăm.
3). Ce facem? Folosim propoziţii simple în care
introducem antonimele „relelor” sau,
mai rar, negarea lor.
Exemplu: subiectul, adică eu, tu, el, ea este nervos, irascibil(ă), vulcanic(ă) etc. Propoziţia
necesară este:
„Sunt calm(ă), stăpân(ă) pe mine şi răbdăto(a)r(e)!” Cei mai în
vârstă, pot folosi forma „sînt”, familiară.
Se poate folosi altă topică, sinonime ale
noţiunilor folosite de mine, în funcţie de „gusturile” sau obişnuinţele de
limbaj ale subiectului – nimic nu este axiomatic. Chiar
este bine ca subiectul, deci persoana „suferindă”, cea
care vrea să corecteze „defectele” proprii, să personalizeze propoziţia
(mai rar, fraza) de corectare, pentru ca propriul
subconştient să o „înţeleagă”. Ei, da! Subconştientul nostru nu
„pricepe” chiar orice (să nu uităm că este mai „înapoiat” decât conştientul,
este mai „vechi” şi mai „sălbatic”).
Concluzie: este
bine să folosim cuvinte
cât mai simple, fără neologisme, fără noţiuni tehnice sau
din limbi străine. Cele amintite pot fi încercate, totuşi, de persoanele
care le-au folosit şi conştient, de multă vreme şi des, întrucât subconştientul
lor le poate recunoaşte.
4). Avem propoziţia „Sunt calm, stăpân pe mine şi răbdător!” O repetăm de 20-30 de ori - dimineaţa şi de 20-30 de ori seara (cine
are răbdare şi timp, o repetă şi la prânz).
Precizări: se foloseşte o voce calmă, rară, joasă (liturgică – similară
rugăciunii), sugestivă, nu prea puternică, nici prea şoptită. Numai astfel este auzită şi
înţeleasă de „receptorul” subconştient.
Cuvintele „calm” ,
’’răbdător” etc. sunt din aceeaşi sferă caracteristică. Se pot folosi, într-o singură propoziţie şi 2-3 „dorinţe-comenzi” diferite ca finalitate, exemplu: „Sunt calm, curajos şi sănătos!”
Pentru boli şi afecţiuni, în afară de „sunt sănătos… „ se poate lărgi
„comanda”. Exemplu: „sunt sănătos, stomacul meu s-a vindecat, au dispărut durerea şi arsurile!”
5). Cum acţionează (auto)sugestia!? Subconştientul „aude” „sunt calm” şi cunoscându-şi perfect structura interioară,
descoperă că ceea ce spune conştientul
nu corespunde cu starea internă
(dezordine, stare agitată, enervare, irascibilitate). Deoarece „comandantul
suprem” este conştientul, preconştientul trece la remedierea
„defectului”, neconcordanţei cu afirmaţia conştientului.
Precizez că subconştientul este cel mai bun „medic”,
cel mai bun „învăţător”, cel mai bun…”psiholog”.
Pot exista formulări fără „sunt”, de exemplu: „Am o voinţă de fier şi o memorie uriaşă!” şi
comenzi-dorinţă mixte, de felul: „Am curaj, sunt îndrăzneţ şi nu mă tem de nimeni (de nimic, de tunet, de lupi etc.)!”
Este indicat să nu folosim negaţia
NU decât atunci când nu avem cum formula altfel o propoziţie-comandă (din
cercetări rezultă că subconştientul nu
prea o recunoaşte, o „încurcă” şi s-ar putea să avem efecte inverse).
6). Desluşiri necesare. Aţi observat – probabil – că în toate
„cererile” verbul (predicat) este la timpul prezent (sau chiar trecut). Din precizările de la punctul (5). rezultă că dacă am
comunica subconştientului o comandă de felul „voi fi calm, curajos etc.!”, el ar tinde să o rezolve în viitorul… infinit. Trebuie să-i dăm comanda ca şi cum „remedierea” deja a avut loc şi eu
sunt, de exemplu „calm”, dintotdeauna (apărând contradicţia
între afirmaţia conştientului şi realitatea internă, preconştientul trece, la „reparaţii”.
7).
Îndrumar de… folosire! La început, folosiţi numai 2-3 propoziţii, cu 2-3
„remedii”, pentru ca subconştientul să
le poată „digera”! După 2-3 luni, adăugaţi 1-2
propoziţii, după alte 1-2 luni, iarăşi 1-2 propoziţii. Nu aglomeraţi cu „cereri”
imposibile, gen „sunt cel mai frumos, cel mai
inteligent şi cel mai bogat om… etc.”,
întrucât subconştientul nu le poate „onora”! Atenţie! Vă trebuie răbdare şi încredere!
Primele rezultatele vor apărea în 1-3 luni – în funcţie de răbdare, credinţa în voi, în autosugestie şi în ceea ce faceţi. Cu timpul, în concordanţă cu „fixarea” în
comportament, reflexe şi personalitate,
puteţi reduce repetiţiile la o dată (1) pe zi, apoi la 2 zile, la 3 zile… la o
(1) săptămână ( pentru ca subconştientul să nu le „uite”). Şi ar fi bine să le
faceţi o lungă perioadă, dacă nu chiar toată viaţa – astfel „îmbunătăţirile” pot deveni… „genetice”.
Pentru comoditate, ca să „nu vă bateţi gura” şi
să nu pierdeţi timpul (putând face – paralel – altă activitate), folosiţi o înregistrare a vocii proprii, cu
„cererile”, pe un casetofon – dacă este
şi cu repetiţie (autoreverse)
e şi mai bine – şi o ascultaţi (la nesfârşit), eventual cu microcăşti
(spre a nu deranja sau a deconspira conţinutul ). Efectul maxim îl obţineţi cu
„autoreverse”, în timpul somnului (în stările delta şi alfa) sau la beţie (?!?) De ce?! Deoarece conştientul este un fel de filtru
– către subconştient - nu permite trecerea tuturor stimulilor vizuali şi
auditivi (aici depinde şi de personalitatea, raţionalitatea şi voinţa
fiecăruia). Atenţie, vocea d-vs, la casetofon, pare mai gravă (joasă) cu 1-2
tonuri. Înregistraţi-o adecvat, adică mai acut (sus) cu 1-2 tonuri, spre
a o recunoaşte subconştientul!
N-aveţi grijă! Chiar dacă ascultaţi „programul” la căşti şi… croşetaţi sau… reparaţi
frigiderul ori… faceţi sarmale, conştientul fiind ocupat, este semideschis şi permite
trecerea „recomandărilor” către subconştient – apropo şi de sugestiile subliminale!
Spor la…
„reparaţii” şi/sau ”îmbunătăţiri” şi nu uitaţi: numai
de credeţi, cu adevărat, că veţi reuşi, o să obţineţi rezultate… uimitoare! Apropo!
Prin autosugestie – cu încredere şi voinţă - s-au vindecat boli nemiloase,
inclusiv… cancere şi sau „resetat” caractere (inclusiv temperamente indezirabile,
ce ţin mai mult de inconştient).
Vă urez sănătate, fericire şi tot ce vă doriţi!
(publicaţii şi texte literare proprii, articole şi studii) Copyright Mishu Petra - Cameleonul
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu
Năvăliţi la comentarii şi/sau înjurături... numai să nu plângeţi!