duminică, 24 februarie 2013
sâmbătă, 23 februarie 2013
Piciorul progresist!
Cică "un picior în fund e un pas înainte!"
Nu sunt în totalitate de acord
Progres... condiţionat
Cu-n picior în fund, voi spune
Către cei ce nu s-au "fript",
Poţi să faci "un pas... " – pe bune –
Doar de… nu rămâne-nfipt!
sauCerşetor la picnic
Am trecut pe la grătare,
La pomană – nu v-ascund;
M-am ales cu o frigare
Şi-un picior… înfipte-n fund!
marți, 5 februarie 2013
sâmbătă, 2 februarie 2013
Monica Tatoiu - cu mucii-n fasole!
[[„Enervată de atenția pe care
realizatorii emisiunii i-o acordau lui Dan Diaconescu, Monica Tatoiu a răbufnit
și a spus că postul România TV s-a transformat într-un nou OTV. “Eu
mă ridic și plec dacă veți continua să vă comportați ca o televiziune echivalentă
cu OTV. Vreți audiența OTV-ului la România TV? Sunteți o televiziune de știri, nu
sunteți OTV numărul 2. Ce se întâmplă de când am intrat în platou este prea
mult. Vă crește audiența, dar vă crește audiența prin telespectatorii OTV-ului
care se mută aici. Dacă vreți asta eu plec și puteți să-l aduceți pe ăla de l-a
băgat în coșul de gunoi pe Dan Diaconescu sau pe Elodia. E prea mult!”,
le-a reproșat Monica Tatoiu reprezentanților România TV că și-au otevizat
postul de televiziune.
“Eu am venit să discut despre raportul
MCV, nu despre bălăcăreala de tip OTV”, a conchis Tatoiu, care a
părăsit emisiunea în timpul pauzei publicitare.”]]
Preluare din "Ghimpele.ro"
*************
ONORABILA d-nă doctor (în
matematică) ne-a încântat - a câta oară - cu "logica" ei de... oţel
(că de fier ne-am săturat - îl avem în sânge). De ce logică şi nu sau/şi
intuiţie?! Iată o posibilă explicaţie: deşi este femeie şi ar trebui să "judece"
cu intuiţia sau - ca să nu fiu maliţios - ŞI cu intuiţia, doamna "ŞTIE
TOT", "POATE TOT", "FACE TOT" a gândit numai cu
"neuronul" şi a plecat - reacţie datorată folosirii, mai degrabă, a
testosteronului (explicabil în aspectul mustăţii dumneaei), decât a estrogenilor.
realizatorii emisiunii i-o acordau lui Dan Diaconescu, Monica Tatoiu a răbufnit
și a spus că postul România TV s-a transformat într-un nou OTV. “Eu
mă ridic și plec dacă veți continua să vă comportați ca o televiziune echivalentă
cu OTV. Vreți audiența OTV-ului la România TV? Sunteți o televiziune de știri, nu
sunteți OTV numărul 2. Ce se întâmplă de când am intrat în platou este prea
mult. Vă crește audiența, dar vă crește audiența prin telespectatorii OTV-ului
care se mută aici. Dacă vreți asta eu plec și puteți să-l aduceți pe ăla de l-a
băgat în coșul de gunoi pe Dan Diaconescu sau pe Elodia. E prea mult!”,
le-a reproșat Monica Tatoiu reprezentanților România TV că și-au otevizat
postul de televiziune.
“Eu am venit să discut despre raportul
MCV, nu despre bălăcăreala de tip OTV”, a conchis Tatoiu, care a
părăsit emisiunea în timpul pauzei publicitare.”]]
Preluare din "Ghimpele.ro"
*************
ONORABILA d-nă doctor (în
matematică) ne-a încântat - a câta oară - cu "logica" ei de... oţel
(că de fier ne-am săturat - îl avem în sânge). De ce logică şi nu sau/şi
intuiţie?! Iată o posibilă explicaţie: deşi este femeie şi ar trebui să "judece"
cu intuiţia sau - ca să nu fiu maliţios - ŞI cu intuiţia, doamna "ŞTIE
TOT", "POATE TOT", "FACE TOT" a gândit numai cu
"neuronul" şi a plecat - reacţie datorată folosirii, mai degrabă, a
testosteronului (explicabil în aspectul mustăţii dumneaei), decât a estrogenilor.
Şi-apoi statutul de doctor şi, mai ales, acela de
doctor în matematică (brrr.) nu-i permitea folosirea flerului - nu-i aşa?!
na: analiză matematic-gramaticală
Sintagma "ONORABILĂ", în lipsă de
altceva, ar putea fi înlocuită de altele, gen "ONORANTĂ" (dacă,
evident, domnia sa ar putea onora pe cineva sau ceva) ori de
"ONORATĂ", dacă aşa ceva ar fi posibil, în condiţiile ridicolului,
infatuării şi redundanţei domniei sale.
Am zis!
doctor în matematică (brrr.) nu-i permitea folosirea flerului - nu-i aşa?!
na: analiză matematic-gramaticală
Sintagma "ONORABILĂ", în lipsă de
altceva, ar putea fi înlocuită de altele, gen "ONORANTĂ" (dacă,
evident, domnia sa ar putea onora pe cineva sau ceva) ori de
"ONORATĂ", dacă aşa ceva ar fi posibil, în condiţiile ridicolului,
infatuării şi redundanţei domniei sale.
Am zis!
marți, 29 ianuarie 2013
DIN LUMEA EPIGRAMEI
Ghiocelul schimbă calimera în mijlocul iernii
Deschid pagina cu o „găselniţă”
din lumea epigramei.
O parte din cei ce mișună pe
Fb știu deja despre concursul
„Romeo si Julieta la Mizil - RIDENDO
CASTIGAT MORES”, organizat şi promovat, cu tragere
de inimă, de profesorul Laurenţiu Bădicioiu.
Ei bine, rezultatele concursului (ed. a VI-a) s-au
publicat, online, duminică, 27-01-2013.
Pe 24-01-2013, fiind invitat la festivităţi, unul
din concurenţii la secţiunea „Epigramă”, Grigore Chitul, un epigramist de forţă
de altfel, a publicat pe un cunoscut sait de literatură cele patru epigrame cu
care a concurat:
[„Chitul Grigore
2013-01-24
Tema : „ Mizilul ”
1.Shakespeare in Love
În gară la Mizil,
revăd sceneta
Cu Tanţa, aşteptându-l cu mult zel
Sub clar de lună, ca şi Julieta,
Pe-al său Romeo – recte pe… Costel!
Tema liberă
1. De Moş Nicolae
Împins de nostalgii şi de regrete
Azi, la o vârstă, pot să zic, matură,
M-am dus şi m-am uitat atent în ghete,
Şi am găsit… în talpă o spărtură !
2. Ignatul conform cerinţelor U.E.
Mă-nvârt de-o oră ca un titirez,
Călare pe un porc enorm, afară,
Tot încercând subtil să-l asomez
Cu… un cuţit înfipt în jugulară!
3. Unui scriitor lipsit de talent, prezent mereu pe aleea clasicilor
Sub pom, în parc, o mulţumire are,
Căci stând în rând cu marii scriitori,
Indiferent de har şi de valoare,
Măcar sunt murdăriţi de-aceleaşi ciori!”]
*****
Până aici nimic anormal – nu comentez
calitatea epigramelor.
A doua zi, pe 25-01-2013
(prima zi de festivităţi), unul din comentariile de pe saitul cu pricina era
următorul:
titlul comentariului: „scrâșnet
în preambul”, autor Laurenţiu Orăşanu, (Calimero, Ghiocel). Iată comentariul:
*****
[„Nu cad pradă entuziasmului
ante-comentatorilor. Și asta cunoscând și recunoscând valoarea epigramistului Grigore
Chitul. Așteptam mai mult.
La prima - am mai zis, temă-temă, dar cu ce ne alegem? Paralelism? Costel nu e
chiar Romeo. Și Mizilul nu e Ciulnița, oricum, nu e pe aceeași magistrală
feroviară. Nu va intra decât în volumul cu mizilisme, cine și când l-o publica.
Concluzie: efemeră, locală.
Moș Nicolae mă duce cu gândul la ceea ce îmi spunea Cornel: mergem pe surpriză,
poantele-expresii sunt prea uzate. Aici surpriză e, dar am putea zice: So what?
O gaură în talpă? Trebuia să îmbătrânești pentru a constata asta?
Ignatul - o constatare a unei reguli deja vechi, impusă de UE (chiar dacă
nerespectată, so to speak). Constatare la Grigore? La un concurs?
La scriitorul din parc, ideea e bună și poanta e servită bine. Dar, și aceasta,
ca și celelalte trei, e deservită de un preambul scrâșnit în primele trei
versuri.
Concluzie: nu știu la ce i-ar servi autorului comentariul FAINE.
Calimero”]
*****
Dilema
oricui este următoarea: ori onorabilul comentator, dintr-un exces de zel, a
postat un comentariu defavorabil înainte de a şti premianţii ori distinsul
juriu habar nu are ce-i aia epigramă şi cu ce se mănâncă – din moment ce
concurentul a obţinut locul al II-lea. Putem, de asemenea, să suspectăm
subiectivitatea (normală) sau partitismul distinsului juriu. De ce, însă,
tocmai un concurent din Bistriţa şi nu unul din - de exemplu, aleatoriu –
Călăraşi, Sidney sau Cuca Măcăii?!
Iată şi componenţa juriului: George
Corbu (preşedinte UER), Nicusor Constantinescu, Corneliu Berbente, Corneliu Leu,
Mihai Morar – pe unii dintre distinşii componenţi cunoscându-i ca epigramişti „profesionişti”.
Eu unul nu comentez pro sau
contra - unuia sau altora.
Vă las pe domniile voastre să
o faceţi… sau nu!
Deschid pagina cu o „găselniţă”
din lumea epigramei.
O parte din cei ce mișună pe
Fb știu deja despre concursul
„Romeo si Julieta la Mizil - RIDENDO
CASTIGAT MORES”, organizat şi promovat, cu tragere
de inimă, de profesorul Laurenţiu Bădicioiu.
Ei bine, rezultatele concursului (ed. a VI-a) s-au
publicat, online, duminică, 27-01-2013.
Pe 24-01-2013, fiind invitat la festivităţi, unul
din concurenţii la secţiunea „Epigramă”, Grigore Chitul, un epigramist de forţă
de altfel, a publicat pe un cunoscut sait de literatură cele patru epigrame cu
care a concurat:
*****
[„Chitul Grigore
2013-01-24
Tema : „ Mizilul ”
1.Shakespeare in Love
În gară la Mizil,
revăd sceneta
Cu Tanţa, aşteptându-l cu mult zel
Sub clar de lună, ca şi Julieta,
Pe-al său Romeo – recte pe… Costel!
Tema liberă
1. De Moş Nicolae
Împins de nostalgii şi de regrete
Azi, la o vârstă, pot să zic, matură,
M-am dus şi m-am uitat atent în ghete,
Şi am găsit… în talpă o spărtură !
2. Ignatul conform cerinţelor U.E.
Mă-nvârt de-o oră ca un titirez,
Călare pe un porc enorm, afară,
Tot încercând subtil să-l asomez
Cu… un cuţit înfipt în jugulară!
3. Unui scriitor lipsit de talent, prezent mereu pe aleea clasicilor
Sub pom, în parc, o mulţumire are,
Căci stând în rând cu marii scriitori,
Indiferent de har şi de valoare,
Măcar sunt murdăriţi de-aceleaşi ciori!”]
*****
Până aici nimic anormal – nu comentez
calitatea epigramelor.
A doua zi, pe 25-01-2013
(prima zi de festivităţi), unul din comentariile de pe saitul cu pricina era
următorul:
titlul comentariului: „scrâșnet
în preambul”, autor Laurenţiu Orăşanu, (Calimero, Ghiocel). Iată comentariul:
*****
[„Nu cad pradă entuziasmului
ante-comentatorilor. Și asta cunoscând și recunoscând valoarea epigramistului Grigore
Chitul. Așteptam mai mult.
La prima - am mai zis, temă-temă, dar cu ce ne alegem? Paralelism? Costel nu e
chiar Romeo. Și Mizilul nu e Ciulnița, oricum, nu e pe aceeași magistrală
feroviară. Nu va intra decât în volumul cu mizilisme, cine și când l-o publica.
Concluzie: efemeră, locală.
Moș Nicolae mă duce cu gândul la ceea ce îmi spunea Cornel: mergem pe surpriză,
poantele-expresii sunt prea uzate. Aici surpriză e, dar am putea zice: So what?
O gaură în talpă? Trebuia să îmbătrânești pentru a constata asta?
Ignatul - o constatare a unei reguli deja vechi, impusă de UE (chiar dacă
nerespectată, so to speak). Constatare la Grigore? La un concurs?
La scriitorul din parc, ideea e bună și poanta e servită bine. Dar, și aceasta,
ca și celelalte trei, e deservită de un preambul scrâșnit în primele trei
versuri.
Concluzie: nu știu la ce i-ar servi autorului comentariul FAINE.
Calimero”]
*****
Dilema
oricui este următoarea: ori onorabilul comentator, dintr-un exces de zel, a
postat un comentariu defavorabil înainte de a şti premianţii ori distinsul
juriu habar nu are ce-i aia epigramă şi cu ce se mănâncă – din moment ce
concurentul a obţinut locul al II-lea. Putem, de asemenea, să suspectăm
subiectivitatea (normală) sau partitismul distinsului juriu. De ce, însă,
tocmai un concurent din Bistriţa şi nu unul din - de exemplu, aleatoriu –
Călăraşi, Sidney sau Cuca Măcăii?!
Iată şi componenţa juriului: George
Corbu (preşedinte UER), Nicusor Constantinescu, Corneliu Berbente, Corneliu Leu,
Mihai Morar – pe unii dintre distinşii componenţi cunoscându-i ca epigramişti „profesionişti”.
Eu unul nu comentez pro sau
contra - unuia sau altora.
Vă las pe domniile voastre să
o faceţi… sau nu!
miercuri, 16 ianuarie 2013
Finanţarea sistemului medical privat
Eu (mai greu de cap) n-am înţeles nişte lucruri:
1. unii spun că împiedică cetăţeanu' să se trateze unde vrea muşchiu' lui sau să-şi bage piciorul în ce vrea el;
2. alţii spun că mănâncă fonduri degeaba, din moment ce spitalele... bugetare pot face aceleaşi lucruri la fel de "profesionist";
3. eu mă întreb şi întreb: dacă spitalele private sunt finanţate şi de casele de sănătate, atunci de ce oriunde te internezi într-unul din acestea trebuie să plăteşti VÂRTOS - inclusiv dacă mergi, numai, să... sufli nasul?!
1. unii spun că împiedică cetăţeanu' să se trateze unde vrea muşchiu' lui sau să-şi bage piciorul în ce vrea el;
2. alţii spun că mănâncă fonduri degeaba, din moment ce spitalele... bugetare pot face aceleaşi lucruri la fel de "profesionist";
3. eu mă întreb şi întreb: dacă spitalele private sunt finanţate şi de casele de sănătate, atunci de ce oriunde te internezi într-unul din acestea trebuie să plăteşti VÂRTOS - inclusiv dacă mergi, numai, să... sufli nasul?!
luni, 7 ianuarie 2013
DE SF. IOAN
Ion, preşedintele istoriei
Cât minerii-au „educat”,
N-a avut deloc angoase:
Usturoi nici n-a mâncat…
Nici lămpaşul nu-i miroase!
Ion pleacă la închisoare
Mi-a fost nevasta-n viaţă mâna dreaptă,
Dar am furat şi merg la puşcărie,
Trei ani voi suporta – cât ea m-aşteaptă –
Căci mâna dreaptă... îmi va fi soţie!
Cât minerii-au „educat”,
N-a avut deloc angoase:
Usturoi nici n-a mâncat…
Nici lămpaşul nu-i miroase!
Ion pleacă la închisoare
Mi-a fost nevasta-n viaţă mâna dreaptă,
Dar am furat şi merg la puşcărie,
Trei ani voi suporta – cât ea m-aşteaptă –
Căci mâna dreaptă... îmi va fi soţie!
marți, 1 ianuarie 2013
UN NOU AN - MAHMUR
Sorcovă mahmură
Mult băui şi sunt mahmur,
Nu pot nici să stau în cur.
Am mâncat şi am băut
Şi acuma sunt ciufut;
Toată noaptea, la fripturi,
Am băut jdemii măsuri…
Mă înfig în usturoi
Şi cu capul în butoi,
Beau şi moare, mânc mujdei,
Ba încerc şi un ardei;
Eu ştiam că sunt cam iuţi
Şi te-ajută să te (m)uţi!
Ăsta nu-i decât acid –
Simt pe la hemoroid.
Nu mai ştiu ce să mai fac,
Cleştele ca să-l desfac -
E în cap şi strânge dur,
De mă doare până-n şnur.
Mă învârt şi mă sucesc,
O metodă să găsesc -
O metodă de beţiv,
Bună ca paliativ.
Procedeul bun oricui
E celebrul ”cui pe cui…”
Te rezolvă, bine ştiu,
Doar o sută de rachiu.
Dar mă screm, ca la weceu,
Să găsesc un panaceu:
Gâtului să-i pun baraj…
Să nu-mi intre vreun… sevraj!
La anul şi la mulţi ani!
Mult băui şi sunt mahmur,
Nu pot nici să stau în cur.
Am mâncat şi am băut
Şi acuma sunt ciufut;
Toată noaptea, la fripturi,
Am băut jdemii măsuri…
Mă înfig în usturoi
Şi cu capul în butoi,
Beau şi moare, mânc mujdei,
Ba încerc şi un ardei;
Eu ştiam că sunt cam iuţi
Şi te-ajută să te (m)uţi!
Ăsta nu-i decât acid –
Simt pe la hemoroid.
Nu mai ştiu ce să mai fac,
Cleştele ca să-l desfac -
E în cap şi strânge dur,
De mă doare până-n şnur.
Mă învârt şi mă sucesc,
O metodă să găsesc -
O metodă de beţiv,
Bună ca paliativ.
Procedeul bun oricui
E celebrul ”cui pe cui…”
Te rezolvă, bine ştiu,
Doar o sută de rachiu.
Dar mă screm, ca la weceu,
Să găsesc un panaceu:
Gâtului să-i pun baraj…
Să nu-mi intre vreun… sevraj!
La anul şi la mulţi ani!
luni, 31 decembrie 2012
URĂTURĂ DE DOAMNE-AJUTĂ
Urătură de oameni săraci
Aho, aho, colegi şi fraţi,
Staţi puţin şi ne-ascultaţi!
Daţi-vă lângă fereastră
Şi-ascultaţi urarea noastră!
Să ne daţi… câte-un rachiu,
Că-i un frig de vai şi chiu
Şi-o ciosvârtă de purcel
După ţuica antigel!
Mânaţi măi, hăi, hăi!
Iarna-i grea, zăpada-i mare,
Ne e frig pe la picioare
Şi e-un praf în portofele,
De ne-ncearc-o mare jele!
Bani când am cerut, de-o pâine,
Şeful iar ne-a spus că: -mâine,
Pentru astăzi n-au rămas…
Uşa ne-a trântit în nas.
Pe contabil l-am rugat:
De la calcul deranjat,
Azvârli, că-i rău la soi,
Cu bugetu’ după noi!
Mânai măi, hăi, hăi!
Am zbughit-o-ndată toţi,
De-an călare sau pe roţi
Şi-am gonit, cu caii-n spume,
La director cu renume,
De-am cerut o fir’mitură
Că e cel mai tare,-n gură.
Ca manager de vânzări,
El ne-a dat, pe loc, răbdări –
Cam prăjite,-i drept s-o spunem –
Doar cu astea-n veci rămânem…
De la geam de limuzină,
El ne-a spus: -de vreţi chenzină,
Marş la muncă, faceţi bani,
Dacă vreţi să fiţi baştani!
Mânaţi măi, hăi, hăi!
De urat am mai ura,
Da’ ne-am plictisit deja
Şi ni-i gura cam uscată,
Că n-a fost deloc udată,
Iar în burtă cântă broaşte,
De ne-om transforma în moaşte.
Cu-n cârnat sau o sarma,
Noi pe loc ne-om întrema
Să vă facem o urare
Ca un fel de raportare.
Mânaţi măi, hăi, hăi!
Când urăm în patru zări,
Chiar şi peste mări şi ţări,
Pluguşor aşa baban
Noi am merge cu-n Merţan,
Dar în loc s-avem Merţane,
Noi avem Matiz-cartoane:
Dacă punem un bagaj
Şi cu-a fundului tonaj,
Bice, dobe, clopot, slană,
De îndată facem pană;
Bag-uri, climă, mai nimica,
De ne-ngeaţă păsărica,
Pompa, frânele, ibricu’…
Domnilor le-ngeaţă cricu’!
Mânaţi măi, hăi hăi!
Batem ţara-n lung - de-a latu’,
Facem targhet cu uratu’
Şi când credem full salteaua,
Numărând, e doar safteaua:
De nu-i targhetu’ cât gardu’,
Ne va plânge iarăşi cardu’…
Iar de-i spui despre nevoi,
Omu’ zice:
mânaţi măi, hăi, hăi!
De urat am mai ura,
Da’ ni-i că s-o însera
Şi n-am pus nimic în gură
Dup-aşa o urătură.
Cât făcurăm noi urare
Ne-aţi lăsat cu ochii-n soare
Şi-a fugit la spate, laşă,
Burta, de-am făcut cocoaşă.
Daţi-ne mămăliguţă
Şi brânzică, olecuţă,
Lâng-o ceafă la grătar,
Şi un vin de Murfatlar,
Să vă mai putem ura
Pentru anul ce-o urma!
Mânaţi măi, hăi, hăi!
Cam demult în ţara mea
Urătura-i uite-aşa:
(“Iarna-i grea, omătu-i mare,
Semne bune anul are…
De tămâie şi coşciug,
Pe sub brazde, fără plug!”)
Dară noi, români isteţi,
De sub foame şi nămeţi,
Vom ieşi râzând în hohot
Şi vom folosi un clopot
Doar să anunţăm cu spor
Un frumos An viitor.
Mânaţi măi, hăi, hăi!
Azi, ca şi de alte dăţi,
Vă urăm… “Calamităţi”:
Să vă Plouă cu bancnote,
Ca să strângeţi în ciubote,
În saltea şi-n zidării
Să scăpaţi de datorii!
Vântul când o să vă bată,
De-o găsiţi pe soacră beată,
Nu îi spuneţi un cuvânt,
Faceţi-i mai bine… vânt
Şi-n loc s-o-njuraţi în faţă,
O lăsaţi mai bine-n Ceaţă!
Iar Cu/tremur de v-apucă,
Când guvernul e pe ducă,
Face-ţi cruce pe oriunde,
Parlamentu’ să-l Inunde
Dunărea şi Marea Neagră,
Să scăpăm de-aşa pelagră!
Soarele vă ardă-n ţeastă,
Să scăpaţi de mintea proastă,
Şi-oţi fi copţi la cap, măi vere…
Când o face plopul pere!
Şi la urmă, să v-ajungă,
Vă dorim o viaţă lungă,
Şi Ninsori cu fericire,
Troienindu-vă-n iubire!
Mânaţi măi, hăi, hăi!
Şi acum, la toţi, măi frate,
Vă urăm cu bunătate:
Domnii s-aibă mari “Succesuri”,
Pe la sutien şi dresuri,
Iar domniţele ardente,
Pe la şorturi emergente!
Şefa să vă fie flască,
“Almanahe” să citească,
Să v-aprecieze haru’,
Dându-vă dublat salaru’!
Şefului cu toane-absurde,
Ca să-l faceţi iar să zburde,
Sugeraţi-i, într-o doară,
Să-şi mai trag-o secretară!
Mânaţi măi, hăi, hăi!
Voi să mergeţi la volane
Doar în Rolls-uri şi Merţane,
Iar din sărăcia-n bilă,
Cumpăraţi-vă o vilă,
Şi s-aveţi ceva putere
Curtea umpleţi de avere:
Oi s-aveţi, nenumărate,
Vaci ce dau şi miere-n lapte,
Galiţe şi porci, cămile
Şi la prefectură pile,
Struţi s-aveţi şi porumbei
Şi pisici cu clopoţei,
Canguri, capre şi-un cal breaz,
Spre vecină un pârleaz...
Vă dorim un iaht şucar
Şi-avion particular,
Vreţi distracţii mai de soi,
Mutaţi soacrele la voi
Şi-nvârtiţi cu furca bani
La anul şi la mulţi ani!
Mânaţi măi, hăi, hăi!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)