Deschid pagina cu o „găselniţă”
din lumea epigramei.
O parte din cei ce mișună pe
Fb știu deja despre concursul
„Romeo si Julieta la Mizil - RIDENDO
CASTIGAT MORES”, organizat şi promovat, cu tragere
de inimă, de profesorul Laurenţiu Bădicioiu.
Ei bine, rezultatele concursului (ed. a VI-a) s-au
publicat, online, duminică, 27-01-2013.
Pe 24-01-2013, fiind invitat la festivităţi, unul
din concurenţii la secţiunea „Epigramă”, Grigore Chitul, un epigramist de forţă
de altfel, a publicat pe un cunoscut sait de literatură cele patru epigrame cu
care a concurat:
*****
[„Chitul Grigore
2013-01-24
Tema : „ Mizilul ”
1.Shakespeare in Love
În gară la Mizil,
revăd sceneta
Cu Tanţa, aşteptându-l cu mult zel
Sub clar de lună, ca şi Julieta,
Pe-al său Romeo – recte pe… Costel!
Tema liberă
1. De Moş Nicolae
Împins de nostalgii şi de regrete
Azi, la o vârstă, pot să zic, matură,
M-am dus şi m-am uitat atent în ghete,
Şi am găsit… în talpă o spărtură !
2. Ignatul conform cerinţelor U.E.
Mă-nvârt de-o oră ca un titirez,
Călare pe un porc enorm, afară,
Tot încercând subtil să-l asomez
Cu… un cuţit înfipt în jugulară!
3. Unui scriitor lipsit de talent, prezent mereu pe aleea clasicilor
Sub pom, în parc, o mulţumire are,
Căci stând în rând cu marii scriitori,
Indiferent de har şi de valoare,
Măcar sunt murdăriţi de-aceleaşi ciori!”]
*****
Până aici nimic anormal – nu comentez
calitatea epigramelor.
A doua zi, pe 25-01-2013
(prima zi de festivităţi), unul din comentariile de pe saitul cu pricina era
următorul:
titlul comentariului: „scrâșnet
în preambul”, autor Laurenţiu Orăşanu, (Calimero, Ghiocel). Iată comentariul:
*****
[„Nu cad pradă entuziasmului
ante-comentatorilor. Și asta cunoscând și recunoscând valoarea epigramistului Grigore
Chitul. Așteptam mai mult.
La prima - am mai zis, temă-temă, dar cu ce ne alegem? Paralelism? Costel nu e
chiar Romeo. Și Mizilul nu e Ciulnița, oricum, nu e pe aceeași magistrală
feroviară. Nu va intra decât în volumul cu mizilisme, cine și când l-o publica.
Concluzie: efemeră, locală.
Moș Nicolae mă duce cu gândul la ceea ce îmi spunea Cornel: mergem pe surpriză,
poantele-expresii sunt prea uzate. Aici surpriză e, dar am putea zice: So what?
O gaură în talpă? Trebuia să îmbătrânești pentru a constata asta?
Ignatul - o constatare a unei reguli deja vechi, impusă de UE (chiar dacă
nerespectată, so to speak). Constatare la Grigore? La un concurs?
La scriitorul din parc, ideea e bună și poanta e servită bine. Dar, și aceasta,
ca și celelalte trei, e deservită de un preambul scrâșnit în primele trei
versuri.
Concluzie: nu știu la ce i-ar servi autorului comentariul FAINE.
Calimero”]
*****
Dilema
oricui este următoarea: ori onorabilul comentator, dintr-un exces de zel, a
postat un comentariu defavorabil înainte de a şti premianţii ori distinsul
juriu habar nu are ce-i aia epigramă şi cu ce se mănâncă – din moment ce
concurentul a obţinut locul al II-lea. Putem, de asemenea, să suspectăm
subiectivitatea (normală) sau partitismul distinsului juriu. De ce, însă,
tocmai un concurent din Bistriţa şi nu unul din - de exemplu, aleatoriu –
Călăraşi, Sidney sau Cuca Măcăii?!
Iată şi componenţa juriului: George
Corbu (preşedinte UER), Nicusor Constantinescu, Corneliu Berbente, Corneliu Leu,
Mihai Morar – pe unii dintre distinşii componenţi cunoscându-i ca epigramişti „profesionişti”.
Eu unul nu comentez pro sau
contra - unuia sau altora.
Vă las pe domniile voastre să
o faceţi… sau nu!
