joi, 23 februarie 2012

Ceauşescu şi restu'... lumii!

Greşeala fatală a lui Ceauşescu




În primavara lui 1989, Nicolae Ceausescu a anuntat ca România si-a încheiat plata datoriei si nu mai este nimanui datoare.


 Mai mult, Ceausescu a facut sa se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român sa mai apeleze la credite straine, sa se îndatoreze, asadar. Totul având drept scop sa fereasca tara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii '80,  anii atât de cumpliti pentru noi toti, când Ceausescu,

 somat de creditori, a angajat societatea româneasca în cursa contra-cronometru de plata a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care "Europa libera" a  comentat, la început, aceasta situatie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputinciosi, al unor prapaditi care au contractat, cu inconstienta, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul ca paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele

 investitii - canale de navigatie, centrala atomica, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. - parea dovada certa a nebuniei megalomane a lui Ceausescu si a lasitatii noastre ca îl suportam!

 Prin 87'-88' tonul "Europei Libere" a devenit altul: i se reprosa acum lui Ceausescu nu incapacitatea economiei românesti de a-si plati cheltuielile, ci i se reprosa însusi faptul ca ne platim datoriile, caci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orascu, doar toate celelalte tari traiesc bine mersi fara sa-si achite creditele primite, ci numai dobânzile. 


    Am constatat astfel, cu mare uimire, ca, în loc sa fie apreciata ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau institutii, stârnea comentariile cele mai înveninate. Ca persoana care am fost crescut în teama de a nu ramâne cuiva dator, n-am prea înteles, la început, aceasta ciudata atitudine. Mai apoi, cugetând oaresicât, am înteles un adevar simplu despre cei care traiesc din a-i împrumuta pe altii, despre cei care traiesc din câstigul astfel realizat, adica camatarii: bancherii te împrumuta nu ca sa le restitui cât mai repede banii, ci ca sa le ramâi la nesfârsit dator, platindu-le cu regularitate numai dobânzile.

  Drept care ma întreb cu maxima ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finantele mondiale daca toate tarile ar proceda cum a procedat România în primavara anului 1989? Sa ne imaginam ca toti datornicii si-ar plati datoriile si ar hotarî, prin lege, sa nu mai faca alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele bancilor daca nimeni nu va mai apela la banci, sa se împrumute! În ce altceva decât în mari gramezi de hârtie inutila?!.


   Cu alte cuvinte, România devenise, în primavara anului 1989, o mare primejdie pentru finantele mondiale, pentru cei dedulciti la traiul din camata, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a fortei de contagiune pe care ar fi putut-o avea "modelul românesc"!. 


    Mi-am dat seama de asta si din înversunarea deplasata cu care "Europa libera" si "Vocea Americii"au comentat momentul eliberarii României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grabit sa ne felicite. Dimpotriva! Iar când Ceausescu si-a exprimat dorinta, dar si putinta ca România sa iasa pe piata de credite, acordând împrumuturi cu o dobânda mult mai mica decât cea îndeobste practicata, pentru a dovedi astfel umanismul societatii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, ca Nicolae Ceausescu, si-a semnat sentinta de condamnare la moarte!
Cred ca acest gest, de sfidare si de demascare a marii finante mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forte care au reusit, profitând de generozitatea si puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai sa-l dea jos pe Ceausescu de la putere, dar sa-l si pedepseasca personal, fizic, pentru insolenta sa. 


  Cu consecinta, "fireasca", a revenirii României, cumintita, în rândurile tarilor îndatorate pâna la gât marii finante, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodata, în Europa de Est sau în Africa, în  America Latina sau în Asia sa procedeze ca Nicolae Ceausescu, ca el o s-o pateasca!
 Tare as fi curios sa stiu cât a costat aceasta debarcare a lui Ceausescu! KGB-ul, la ale carui servicii a apelat marea finanta mondiala, este o institutie serioasa, care tine la pret! La fel si celelalte. Mai putin securitatea româna, care, bucsita cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus sa-si fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsa ca se pune în slujba poporului român!
   De platit, fireste, noi vom plati costul înlaturarii lui Ceausescu si-l vom plati înzecit, însutit, înmiit, poate.
 Asa nerod si troglodit cum ne placea noua sa-l credem pe Ceausescu, acesta a înteles totusi un lucru pe care noi, mult mai destepti cum ne-a facut revolutia, ezitam sa-l recunoastem, ca sa nu ne facem de rîsul lumii. Adica ezitam sa-i recunoastem lui Ceausescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-as recunoaste deci lui Ceausescu si unele merite, macar pe acela de a fi înteles relatia strânsa, în lumea de azi si de mâine, între suveranitatea nationala si marimea datoriei externe a unui stat.


  M-am dumirit de aceasta deunazi, când Parlamentul nostru a aprobat sa ne împrumutam cu vreo 300 de milioane de dolari si nu a tresarit aflând ca Fondul Monetar International ne va acorda acel împrumut numai daca vom respecta niste "indicatii superioare".


Am scapat de dracu', si am dat peste ta-su! Asa se face ca am scos si o Constitutie în care se afirma principiul sacrosanct al suveranitatii nationale, dar am legat aceasta suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor straine sa calce pamântul sfînt al Patriei. 


   Chiar nu au înteles parlamentarii nostri din Constituanta ca agresiunea militara a încetat sa mai fie la moda? Ca este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet si mai ineficient? Mult mai curata se dovedeste a fi agresiunea financiara, arma cea mai subtila si mai productiva la acest sfârsit de mileniu! Lumea s-a desteptat, s-a saturat de violenta, de sânge! De generali si colonei! 


  Drept care, în locul acestora si în acelasi scop, pamântul este bântuit în lung si în lat de expertii financiari ai Fondului Monetar International, ai Bancii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, si alte "agenturi"!


   Asta, fireste, dupa ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenti ai marii Finante în fotolii ministeriale ori prezidentiale, tara vizata este adusa în situatia de a cere ea însasi, cu caciula în mâna, împrumuturi si investitori. (La drept vorbind, ce este investitia straina altceva decât un împrumut pe care te obligi sa nu-l mai returnezi, ci doar sa-i platesti creditorului dobânzile?) Astfel ca suveranitatea noastra nationala, de care se umfla-n piept Constitutia româna înca de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevar din câte neadevaruri cuprinde Constitutia României, saraca!
Caci s-a ajuns la o situatie paradoxala si extrem de primejdioasa pentru un viitor românesc al copiilor nostri: desi noi, în România, ne îndreptam spre o economie de piata, desi ne privatizam care mai de care, grabindu-ne sa lichidam proprietatea si economia de stat, datoria externa care se acumuleaza în aceasta perioada de privatizare nu are si ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a tarii, a poporului român!
Cum si când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul si puterea sa în economia noastra urmeaza sa se diminueze în mod sistematic si programat'??! Cine a programat aceasta cacealma a privatizarii în folosul oricui, numai în folosul tarii nu?!
Sigur, vor sari câtiva destepti sa ne aduca aminte ca si guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii fata de aceeasi finanta mondiala, fata de aceleasi banci la care suntem si noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei destepti sa ne precizeze, nestiutori cum suntem, ca acele banci sunt banci americane, occidentale, interesele lor - ale bancilor si ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotriva sa se îndatoreze statul român la Banca Nationala a României sau la Banca Dacia Felix! Sa se îndatoreze la mine si sa-i pun eu conditiile în care accept sa-l creditez!
Fireste, Ceausescu trebuia dat jos! Si înca cu mult înainte de decembrie 1989! Si cel mai bine era daca s-ar fi dat singur la o parte!


Din pacate, asa cum s-au petrecut lucrurile, de disparitia lui Ceausescu nu a ajuns sa profite poporul român, asa cum era firesc, adica sa profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceausescu, ci au ajuns sa profite dusmanii neamului românesc, aceiasi care profitasera si în anii grei când, prin corvoada nationala, le-am platit îndoit si întreit creditele cu care ne-au momit si ne-au pricopsit în anii '70! 


 Acum, când, scapati de datorii, se cuvenea sa traim si noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiasi binevoitori, veniti sa ne dicteze cum sa se faca reforma! Aceasta turnura tragica a lucrurilor de dupa 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibila prin actiunea criminala, repet: actiunea criminala a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, sa aduca din nou România în rândurile tarilor îndatorate la finanta mondiala. Adica scopul urmarit si, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranitatii nationale românesti.


Au azmutit asupra noastra o mâna de exaltati maghiari sau secui si noi am crezut ca acestia sunt cei ce atenteaza la suveranitatea nationala a românilor. Din nefericire savantii care au gândit Constitutia României nu au fost nici ei mai destepti, astfel ca nu si-au pus problema suveranitatii nationale decât în termenii constitutiilor din secolul al XIX-lea, facând din Constitutia noastra un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori ca ar fi înteles adevaratele primejdii, de azi si de mâine cu care se confrunta Tara . Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constitutii. 



Prof. univ. dr. Ion Coja 







Articol găsit intr-un spam (politic) de mail



vineri, 10 februarie 2012

Culegături

-Ţara noastră a avut nevoie de când e ea de alt popor.  
-Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.  
-Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.  
-Copilăria grea nu se termină niciodată.  
-Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.
-Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.
 -Dacă n-ar pune întrebări, co­piii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.  
-O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt
-Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.  
-De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajun­ge până la sfârşitul vieţii.
 -Dacă vrei să ai o nevastă deş­teaptă, frumoasă şi bogată trebuie să te însori de trei ori.  
-Posibi­li­tăţile medicinii sunt nelimitate, li­mi­tate sunt doar posibilităţile pa­cienţilor.
-Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.
-Femeia poate să-l facă repede milionar pe orice miliardar.  
-Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.
-Un semn rău de tot e când îţi taie calea o pisică neagră cu căldările goale.  
-Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.

marți, 31 ianuarie 2012

Roşia Montană


Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-romana cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii  nu ne-au dat noua, utilaje pentru extragerea uraniului.

   Politicienii de astazi vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca.(praf aruncat in ochi) Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar

20% si risca sa ajunga al 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual.)


Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint. Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minim 20%.



   In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate! Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu - 2500 grame pe tona,  arseniu - 5000 grame pe tona,  titan - 1000 grame pe tona,  molibden - 10 grame pe tona, nichel - 30 de grame pe tona, crom - 50 grame pe tona, cobalt - 30 grame pe tona, galiu - 300 grame pe tona, germaniu - 20 grame pe tona, wolfram, molibden etc.



   Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.


Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg.  Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.



   26% din resursele de cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC  a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.



   Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamintul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.



Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri.



  La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.



   Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in


resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.



   Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei.   Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.



   Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane În Patrimoniul UNESCO.



   Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.



   Va aflati printre putinii care au rezistat campaniei de dezinformare in care au fost angajate televiziunile, de aceea  va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montană.



Preluat dintr-un spam (mail).






umorul este exclus




duminică, 22 ianuarie 2012

Satira în catrene

Colibacilul din castravete - fals bau-bau

Toţi grădinarii-s ruinaţi;
Prin vest, pe sub eucalipţi,
Din castraveţii atârnaţi,
Se-aleg cu morcovii... înfipţi!

„Epigrama e un strănut literar!” G. Călinescu

Un strănut ca epigrama
Răspândeşte-n jur viroza,
Până mor… de râs - chiar drama,
Tragedia şi... nevroza!

Acidul - ac/etic                                       

La şcoală, am băut cerneala,
Mâncat-am creta - toată gama.
Pe veci, m-a ulcerat acreala:                        
Bacilul este… “Epigrama”! 

miercuri, 18 ianuarie 2012

Handicapuri social-politice

Protestatarul şi jandarmul

Gaze-mi dă, bastoane-n spate
Şi mă-mpinge în rigole...
Am să ripostez, măi frate!
(Că de-abia mâncai... fasole.)


















duminică, 15 ianuarie 2012

Dureri cronice acutizate spontan

Autorizaţie pentru spontaneitate (epigramă)

De luni voi cere-audienţă,
Spre a obţine aprobare
De la primar, cerând clemenţă:
"Mă laşi să urlu... ce mă doare?!"

Asumări guvernamentale sub acoperire

Sunt familie acum -
Într-un sânge la protest -
Şi jandarmii-fraţi din drum,
Prin neasumat incest!

vineri, 13 ianuarie 2012

Avatarurile limbii române

17 februarie 1993: după această dată, Limba Română a intrat in comă uşoară.
12 iulie 2005: de la această dată, LIMBA ROMÂNĂ este în comă profundă – indusă.

1). În 1993 „î” şi „â” - deşi cei doi lingvişti (reali) ai Academiei


nu sunt de acord (mai precis, unul votează contra

 şi celălalt se abţine) – sunt… bulibăşite în aşa hal, încât specialiştii din centre universitare de forţă (Iaşi, Cluj, Timişoara şi, palid, Bucureşti) rămân consternaţi.

Argumentul invocat – de exemplu, pentru „sunt” în loc de „sînt”, era că ultimul ar putea fi de origine slavă, deci impus de epoca stalinistă.

Aberaţie totală. Încă din anii ’20, ai secolului trecut, mari oameni de litere îl foloseau şi încă nu apăruse comunismul pe la noi. Doar latinomanii l-au scos în faţă pe „sunt”, încă din anii 1800, tributari opiniei că limba română a evoluat din latina… cultă.

Sintetizând problema lui „î” (pentru că argumentele – eventual matematice, la rece, sunt numeroase) s-a „măsurat” că numai în cca 30% din cuvinte „î” provine din „a”, în restul, de aprox. 70% „î” provine din cuvinte care nu conţineau litera/sunetul în locul respectiv (provenind din „ă”).

Mai mult - din cele 30% , ce conţin „â” - numai jumătate (deci 15% - per total) sunt cuvinte de origine latină.

Deci argumentul demonstrării latinităţii prin asta este, cel puţin, pueril, dacă nu absurd.



2). În 2005, Măria sa, Eugen Simion, adună o „gaşcă” de „specialişti”, care, într-un an (aţi auzit bine, 1 an) „elaborează” un nou DOOM (atât merita sărmana LIMBĂ ROMÂNĂ).A fost lansat… discret!!! Ce au vrut să demonstreze, numai Dumnezeu ştie… şi Ei.

Putem suspecta că au vrut să… subtilizeze limba română, s-o eleveze, s-o facă mai… competitivă (versus „CE” sau „CINE”)?! Lucifer ştie - sigur - şi el ceva!

Laconic exprimându-mă, au buli/băşit-o - din nou! Fiţe de „specialişti” ai lu’ Peşte!

Şi iarăşi profesioniştii din academie n-au fost de acord. Centrele universitare pilot, cu pondere în cercetarea academică de specialitate, n-au fost de acord şi n-au fost băgate în seamă. Ciracii lui Simion (el însuşi un diletant în ortografie, ortoepie si gramatică) au clocit şi avortat DOOM 2.

Argumentul băgat pe gâtul exegeţilor a fost… uzul limbii, dat de populaţie.

Subţirel, întrucât uzul ar trebui legiferat academic de… cărturari.

Dacă, prin absurd, dintotdeauna, uzul ar fi fost implementat de omul de rând, limba română (şi oricare alta) ar fi fost, cel mult, un… dezastru.


Mai mult, bietul român, de rând, şi chiar mediu instruit, se încurcă rău în noile variante şi îmbârligături (şi de abia ingurgitase pospaiul de gramatică).
Închei comentariul, dar scandalurile din academie (legate de limbă şi în general de cultură) continuă şi vor continua. 


Dumnezeu să-i odihnească pe Al. Graur, Mioara Avram şi alţi gardieni ai limbii române! Îi rugăm să nu se… răsucească în morminte!




duminică, 1 ianuarie 2012

luni, 21 noiembrie 2011

DNA-ul măsii!

Un parlamentar la DNA

Dolari a "economisit" -
Trei milioane-ntr-un mandat.
Chemat e la mărturisit:
”De ce… atâta a durat!” 

joi, 20 octombrie 2011

Sfaturi părinteşti

Sfatul misoginului - pentru fiul său

Când apar, perfid, pe faţă,
Nişte coşuri – prin tuleie –
Să fii ferict în viaţă,
Fă vaccin... antifemeie!