17 februarie 1993: după această dată, Limba Română a intrat in comă uşoară.
12 iulie 2005: de la această dată, LIMBA ROMÂNĂ este în comă profundă – indusă.
1). În 1993 „î” şi „â” - deşi cei doi lingvişti (reali) ai Academiei
nu sunt de acord (mai precis, unul votează contra
şi celălalt se abţine) – sunt… bulibăşite în aşa hal, încât specialiştii din centre universitare de forţă (Iaşi, Cluj, Timişoara şi, palid, Bucureşti) rămân consternaţi.
Argumentul invocat – de exemplu, pentru „sunt” în loc de „sînt”, era că ultimul ar putea fi de origine slavă, deci impus de epoca stalinistă.
Aberaţie totală. Încă din anii ’20, ai secolului trecut, mari oameni de litere îl foloseau şi încă nu apăruse comunismul pe la noi. Doar
latinomanii l-au scos în faţă pe „sunt”, încă din anii 1800, tributari opiniei că limba română a evoluat din
latina… cultă.
Sintetizând problema lui „î” (pentru că argumentele – eventual matematice, la rece, sunt numeroase) s-a „măsurat” că numai în cca 30% din cuvinte „î” provine din „a”, în restul, de aprox. 70% „î” provine din cuvinte care nu conţineau litera/sunetul în locul respectiv (provenind din „ă”).
Mai mult - din cele 30% , ce conţin „â” - numai jumătate (deci
15% - per total) sunt cuvinte de origine latină.
Deci argumentul demonstrării latinităţii prin asta este, cel puţin, pueril, dacă nu absurd.
2). În 2005, Măria sa, Eugen Simion, adună o „gaşcă” de „specialişti”, care, într-un
an (aţi auzit bine, 1 an) „elaborează” un nou DOOM (atât merita sărmana
LIMBĂ ROMÂNĂ).A fost lansat… discret!!! Ce au vrut să demonstreze, numai Dumnezeu ştie… şi Ei.
Putem suspecta că au vrut să…
subtilizeze limba română, s-o
eleveze, s-o facă mai…
competitivă (versus „CE” sau „CINE”)?! Lucifer ştie - sigur - şi el ceva!
Laconic exprimându-mă, au buli/băşit-o - din nou! Fiţe de „specialişti” ai lu’ Peşte!
Şi iarăşi profesioniştii din academie n-au fost de acord. Centrele universitare pilot, cu pondere în cercetarea academică de specialitate, n-au fost de acord şi n-au fost băgate în seamă. Ciracii lui Simion (el însuşi un diletant în ortografie, ortoepie si gramatică) au clocit şi avortat DOOM 2.
Argumentul băgat pe gâtul exegeţilor a fost… uzul limbii, dat de populaţie.
Subţirel, întrucât
uzul ar trebui legiferat academic de… cărturari.
Dacă, prin absurd, dintotdeauna, uzul ar fi fost implementat de omul de rând, limba română (şi oricare alta) ar fi fost, cel mult, un… dezastru.
Mai mult, bietul român, de rând, şi chiar mediu instruit, se încurcă rău în noile variante şi îmbârligături (şi de abia ingurgitase pospaiul de gramatică).
Închei comentariul, dar scandalurile din academie (legate de limbă şi în general de cultură) continuă şi vor continua.
Dumnezeu să-i odihnească pe Al. Graur, Mioara Avram şi alţi gardieni ai limbii române! Îi rugăm să nu se… răsucească în morminte!
