(Parodie după "Decembre" de G. Bacovia)
Te uită la mine-n decembre,
Spre cord, hai iubito, priveşte,
Mai am încă-n atrii jăratec,
Deşi tot scheletu-mi trosneşte!
Şi mână un pat către sobă,
C-aş vrea să-ţi ascult vijelia
Din vintre - că-ţi este totuna
Şi-aşa nu le-aud simfonia!
Mai adă Viagra, nu ceaiul
Şi vinul cel negru aproape,
Dezgheţe-mi ventilu’ din poluri
Ce-ar vrea în adânc să se-ngroape!
Îţi simt şi vulcanul din tine,
Privind doar la ţâţele sfinte.
De pletele-s ninse-n decembre,
Nu râde… tu freacă ’nainte!
Din zori pân-acum?! Ce-ntuneric!
Da’ ce dioptrii are lampa?!
Te uită de-i râma cât gardul
Şi vezi de-i pe masă şi clampa -
Sau iar am uitat-o acasă -
Că vreau să te muşc dinainte
Şi-ţi fac testament în decembre…
Nu plânge, ci freacă ’nainte!
