duminică, 19 ianuarie 2014

Ofiţerii români sub acoperire rup tăcerea în privinţa Ţinutului Secuiesc

Articol preluat de la "Starea naţiunii"

Ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe publicațiile online
Bogdan Diaconu: “Naziștii din Budapesta vor să maghiarizeze România!”

Pentru că rapoartele lor privind situaţia Ţinutului Secuiesc, a
iredentismului maghiar şi a imixtiunilor politice ale politicienilor
din Ungaria în treburile interne ale României sunt ignorate de
autorităţi, ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe
publicațiile online.
 

Într-una din postările pe forumul
Wikileaks, un ofiţer dezvăluie faptul că deşi a trimis sute de sesizări
şi memorii către autorităţile române cu privire la Ţinutul Seciuesc şi
la matrapazlâcurile produse de maghiari şi de liderii UDMR, acestea au
fost igonorate cu desăvârşire.

Disoluţia autorităţii statului
român (şi probabil a statului în sine) poate fi observată cu certitidine
în poziţia oficialităţilor vis-a-vis de problema Ţinutului Secuiesc.
Îndrăznesc a o numi problemă, întrucât chiar de la începutul anilor ’90,
SRI şi SIE avertizează constant factorul politic (şi uneori organele de
urmărire penală competente a aborda problema din punct de vedere
juridic) de pericolul reprezentat de iredentismul maghiar şi acţiunile
ilegale întreprinse de UDMR, organizaţiile paramilitare maghiare,
cetăţenii români de etnie maghiară şi cetăţenii maghiari aflaţi pe
teritoriul României.

Trebuie să fim conştienţi de resursele
financiare, materiale şi umane relativ consistente alocate de serviciile
de informaţii româneşti pentru această chestiune, resurse care provin
din buzunarul nostru, al tuturor. Rezultatele muncii ofiţerilor de
informaţii în această chestiune sunt considerabile şi deloc de neglijat.
Acestea sunt comunicate constant factorilor responsabili, şi mai ales
factorului politic care… tace!

Motivele pentru care, din anii
’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de
informaţii pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de
josnice: păstrarea puterii politice, dată fiind alianţa cu UDMR. Alianţa
cu o organizaţie culturală al cărei statut de partid politic este în
cel mai bun caz incert. Dacă privim problema din punct de vedere strict
legal, UDMR nu este (încă?) un partid politic aşa cum o cer legile
româneşti. Şi asta în timp ce altor partide româneşti li se resping
cererile de înfiinţare… Oricând, oricine poate invoca această situaţie
în faţa legii. Nu o face nimeni! Există instituţii care chiar au această
obligaţie. Aceeaşi indolenţă vinovată!

Şantajul politic
constant şi scenetele regizate de UDMR (recunosc, cu multă abilitate
politică) la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că
sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează uşor, pentru a-şi
păstra locul la putere.
Lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria

2013-03-24-eletem-eddigi-legjobb-tabora3–
susţine chiar vicepreşedintele Parlamentului maghiar. Afirmaţia a fost
facută la o serbare secuiască desfăşurată în judeţul Mureş.

Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan, din partea
formaţiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei
ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci
şi material. Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan a
făcut aceste declaraţii în faţa câtorva sute de persoane participante la
“serbarea secuiască” de la Ghindari, judeţul Mureş.

El a subliniat că Guvernul şi Parlamentul Ungariei trebuie convinse să
sprijine lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, arătând că, apoi,
Executivul ţării vecine ar trebui să sprijine acest proiect “nu numai
moral, ci şi material”.
Ofiţerul recomandă şi măsurile ce trebuiesc luate de autorităţile statului cu privire la problematica maghiarimii:
 

1. Reprezentanţii Parchetului ar trebui să se sesizeze din oficiu (au
această obligaţie legală, sesizarea din oficiu nefiind o alegere, ci o
obligaţie de serviciu!) de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Codul
Penal şi legile speciale în vigoare (Codul penal, partea specială,
titlul I – Infracţiuni contra siguranţei statului şi Legea nr. 51/1991
privind siguranţa naţională a României).

Competenţa materială
şi teritorială o au Parchetele din judeţele în care sunt savârşite
faptele penale amintite mai sus. Niciun procuror din cadrul acestor
Parchete nu s-a sesizat niciodată din oficiu cu privire la aceste fapte,
încălcându-şi grav obligaţiile de serviciu.

Aceeaşi indolenţă
profesională se manifestă şi la nivelul Parchetului General, care nu
înţelege a trage la raspundere procurorii care aveau obligaţia legală de
a întocmi sesizări din oficiu cu privire la faptele penale despre care
vorbim.

De asemenea, reprezentanţii Parchetului sunt obligaţi a
proceda la efectuarea de acte premergătoare sau la începerea urmăririi
penale (după caz) în toate cazurile în care SRI a trimis informări cu
privire la aceste fapte. Niciodată nu s-a întâmplat acest lucru. De ce?
 

2. Ministerul Afacerilor Externe trebuie să îşi exprime poziţia
oficială cu privire la acest subiect şi să acţioneze în consecinţă.
Inerţia acestui minister este monumentală.

3. Aleşii noştri din
Parlamentul European ar trebui să îşi exprime poziţia în legatură cu
Ţinutul Secuiesc. Nu o fac, deşi toţi ştiu că au susţinerea colegilor
din acest for. Şi nu o fac în virtutea unor înţelegeri politice meschine
care vizează… aţi ghicit, menţinerea puterii, machiată ca menţinere a
alianţei politice.

Legislaţia română ne oferă suficiente
pârghii pentru demararea tuturor acestor acţiuni, iar ignorarea lor cu
bună ştiinţă de către organele competente reprezintă infracţiuni cu
privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Sursa: Buciumul.ro]]]


Luaţi aminte, români!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Năvăliţi la comentarii şi/sau înjurături... numai să nu plângeţi!