Tara arde şi Parlamentul... !

”Ziua Mamei... (mă-sii)... în numele tatei şi-a sfin... off”

2 Octombrie 2009, ora 16 şi 15 minute.

Îmi sorbeam cafeluţa de după-amiază şi mă uitam pe sticlă... la TVR 1, singurul canal care nu s-a umplut – încă - de crime, morţi hăcuiţi, accidente oribile, jafuri la drumul mare, aruncări (mimate, de la etaje, de pe stâlpi, de pe macarale sau de aiurea), violuri, bătăi de stradă între bande rivale etc. Mai prezintă şi el câte ceva, dar nu atât de dens şi terifiant. Ca şi canal public - la banii pe care îi adună - nu i-ar fi ruşine să tortureze populaţia precum cele 2 televiziuni comerciale-mamut? Nu le spun numele pentru că nu fac publicitate (mai ales gratis!?).

***

Deodată, îmi rămase...

cofeina-n gât, de-am intrat în panică, crezând că am Aerofagie, Disfagie, ori (Asclepios fereşte!) Acalazie (şi ce naiba s-a mai inventat între timp).

***

Frica de "invenţii" medicale mi se trage de la celelalte 2 canale-mamut, cu tendinţe de Tiranosaurus Rex. Să vedeţi cum a fost. Săptămâna trecută eram proptit pe unul din cele 2 posturi, nu de alta, dar mi se blocase telecomanda acolo, întrucât fac ture cu ea, vâjjj încolo, vâââjjj încoace (să vedeţi nevastă-mea ce conducere face, chit că n-are carnet, de nu stă mai mult de 10-15 secunde pe fiecare post). Eram deci, priponit la ştirile de la ora 17 şi meşteream meticulos şi meseriaş la telecomandă cu trusa mea de mecanică fină şi electronică aplicată, compusă dintr-un levier, o pompă de bicicletă şi o teslă. Brusc, m-am pricopsit cu o... flatulenţă, ooo, dar nu aşa de ici de colo, ci gravă! Medicul, chemat de urgenţă, i-a zis "meteorism" , dar, personal, nu văd legătura cu meteoriţii - drăguţele stele căzătoare. Mai degrabă constat un ligament cu asteroizii, sau (mai bine) cu cometele, fierbinţi şi gazoase. Conexiunea cu o fasole ciolănită şi murăturile cuvenite unei astfel de întreprinderi curajoase, nu a fost făcută de medic şi nici trecută în fişa medicală, dar eu ştiu că asta era - mi-a spus mie o babă ce ghiceşte în borhotul de la vin, în huştele de la borş şi în fasole-boambe. Ulterior, vexat, am recuzat medicul de familie şi l-am trimis la mămiţica lui, să-i dea un borş de fasole, ca să vadă şi el cum e. Mi-am tras un medic "de Clan", mult mai Doxat şi Rolexat, care spunea că este enterolog sau proctolog! - nu ştiu cum (Hippocrate iartă-mă!) a zis.

***

Şiii, ăăă... Uite că m-a luat flatulenţa... pardon! gura pe dinainte, am început să-mi dau aere şi să divaghez (mă întreb, cuvîntul ăsta ciudat, de unde vine: de la vagotomie sau de la... vagoane deraiate? Habar n-am!).

***

Rămăsesem cu cocoloşul hidro-aerian blocat pe "instalaţie" şi încercam să-mi fac, singur, o manevră Heimlich (furată de american, împreună cu o celebră tehnologie chirurgicală, esofagoplastie, prin 1951, de la ilustrul chirurg român, prof. dr. Dan Gavriliu, ce a salvat peste 50000 de oameni şi care, anul trecut, la 93 de ani trăia cu 700 de lei, pensie... în România). Mi-am făcut o cruce mare (pentru că am gura mare) cu limba - pentru că mâna dreaptă ajunsese deja în baie, căutând ventuza de chiuvetă - şi m-am aruncat, disperat, cu abdomenul în taburetul meu pentru picioare (pe care le ţin cocoţate, în poziţia de "cowboy", nespălat şi mitocan, tehnică furată de mine de la americani). După contactul cu scăunelul zvelt mi-a sărit "bolul" din esofag, printr-un gârrr!, împreună cu placa dentară, ochelarii de pe nas şi dopurile de ceară din urechi. Scăpat ca prin minune, m-am adunat de pe covor şi m-am trântit grămadă pe fotoliu. După ce am ales şi descurcat toate membrele, le-am pus la locul lor şi mi-am tras sufletul... de Cordonul de argint, la capătul căruia spiritul îşi luase tălpăşiţa către Astral, via Mentalul colectiv.

***

Revenit în decor şi cotidian, am dat cu ceaşca de perete, înjurând producătorii şi distribuitorii de cafea şi... ceşti (rezistente şi groase, încât am făcut o gaură în tencuială, başca petele maronii - şi doar văruisem "personal" de curând). M-am uitat la televizor şi ce-am văzut?! Parlamentul discuta despre o idee a unui producător de bere, ce propunea inventarea "Zilei... tatălui (bărbatului)", prin luna mai. Poftim cultură şi educaţie! Ţara arde şi ei... ce fac!? Şi aşa la noi sunt cele mai multe "zile" şi "sărbători". Până acum ţara, statul şi democraţia erau pe chituci. De vreo câteva zile aceştia au dispărut şi toată şandramaua s-a înfipt în pământ. În curând vom fi... subterani. Numai să nu-l deranjăm pe Lucifer, că şi aşa ne-a luat un subaltern de-al său în custodie, încă de prin anii '90.

***

În numele Tatălui, al Mamei şi al Sfântului… Iliescu, Amin!