ZOON POLITIKON

Un articol scris prin vară

Motto: „Sculaţi, voi oropsiţi… !

Imnul mobilizator al României

Nimeni nu a precizat,
Ca să nu mai stăm cu frică:
Mulţi români s-au deşteptat
Şi vor face treabă… mică!

„Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în vremile… ”
guvernării Năstase! Şi ce frumos au guvernat Ei patru ani încheiaţi, cu majoritate 
parlamentară confortabilă, fără schimbări şi moţiuni (demolatoare), fără facţiuni 
şi fricţiuni interne prea mari. Şi ce frumos au vândut Ei, pe câţiva firfirici, mari 
societăţi – da’ comisioanele spălându-le ruşinea vânzării cu lumânare.

 I pak vă spun că mă-ncearcă nostalgia,
amintindu-mi cum îi ţinea Tătuca, preşedintele istoric al istoriei, în frâu pe
lupii tineri şi cum erau trimişi în banca lor, cu nota scăzută la purtare.

Daa, trecute şi „stabile” vremuri – în nemernicia lor – care-mi dau şi-acum fiori 
( ca un sensibil ce sunt)! Au trecut anii, lupii tineri şi-au făcut stagiul, formându-şi mâna, 
au cotrobăit prin biblioteci, lucrări, publicaţii şi Net-uri, blindându-se cu licenţe, masterate
şi doctorate – compilate, copiate, clonate, plagiate, parodiate - da’ ce mai
contează –  şi iată-i la guvernare! Acu’ să nu credeţi că dom’ profesor Crin e chiar 
un puişor de lup, că nu-i!

 În urmă cu vreo câteva luni, grăbindu-se ca fata mare… au înşfăcat puterea. 
Personal, după ce l-am înjurat vreo câţivaani pe Suspendat, m-am bucurat de 
noua schimbare: las’, frate, că e bine – să le dăm o şansă şi altora – altă garnitură, 
alt stil, altă viziune etc. (Unde ammai auzit Io lozinca asta?! 
Nu cumva la fiecare scrutin?!) Da’ oare nu s-au gândit că n-a fost tocmai bine?! 
După ce m-am trezit din reverie, m-am gânditIo, foarte serios - cu dureri de cap, 
lighean cu apă rece şi greţuri, matinale sau nocturne - că e cam devreme: 
în actuala conjunctură, cu problemele crizelorpolitico-economice, interne şi europene, 
până la toamnă-iarnă au tot timpul săse compromită şi, deşi au câştigat localele, 
să piardă parlamentarele. 
Hmm,scenariu destul de probabil, că românu’, în situaţiile în care se află, repede
schimbă macazu’.
Ascultând zilele trecute un interviu, la cald, pe la radio-actualităţi, cu Interimaru’, 
mi-a plăcut dom’le şi m-am încurajat singur: retorică bună, ceva diplomaţie, 
oleacă de sânge-n p… vizavi de Europa şi smiorcăielile ei, puţintică viziune, 
cvasiverticalitate, niţică siguranţă şi stăpânire de sine, prezenţă de spirit, 
parcă era pe acolo şi o urmă de simţ al u(o)morului etc.
Acuma, ori eram eu mahmur ori cam aşa stau lucrurile – dă Doamne!
Da’ Io, tot ca românu’, imparţial, mă tem oleacă/că nu-i chiar aşa şi că 
n-am bunghit eu bine – în fond tot clasa politică şi mass-media m-a învăţat asta.
De Victoraş, mai ales, mă tem, că la cum îşi depune ponta peste tot, 
să nu iasă avortoni, Doamne fereşte şi să-l regretăm (regretabil aspect) pe matroz!
Şi-apoi, lamentarea îmi vine şi de la întrebarea-constatare următoare: care mama
dracului alianţă politică a durat, în România, mai mult de trei zile – cu cea
de alaltăieri?!
Da’ parcă ce ştiu Io?! Dea Domnu’ să fie bine, că asta aşteptăm – cum ziceam 
şi într-un catren scris înainte de un scrutin:

Fără compromisuri

Dintre candidaţi, cel potrivit –

Că ne-am săturat de ticăloşi –
Este cel de toţi blagoslovit:
Cel mai sincer, dintre... mincinoşi!