Final productiv de campanie electorală

Fără #compromisuri

Dintre candidaţi, cel potrivit –

Că ne-am săturat de ticăloşi –

Este cel de toţi blagoslovit:

Cel mai sincer, dintre... #mincinoşi!

Va ieşi #candidatul ideal

Ca să nu mai staţi cu frică,

Ţin aici a preciza:
Mulţi români îl vor vota
Ca să facă treabă… mică!

(

(epigrame) Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Zoon politikon

Componenţii clasei politice

Din averea ţării se îndoapă,

Între ei încep să se alunge…

Cel ce altuia îi sapă groapă,

Ştim acuma toţi… departe-ajunge!  

Diplomaţia clasei politice

Diplomat de eşti şi cu "dulceaţă",

Nu-i nevoie să te cerţi, cu stropi,  

Deci: de te trezeşti mai dimineaţă,

Vreme ai... să sapi mai multe gropi!

Tr(u/o)curi jucate politic

În politică sunt jocuri –
Între ei ca să se „joace” –
La scrutine sunt şi trocuri,
De s-aleg din nou... cu troace!

 (epigrame) Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Toamna se numără penalii

Motto: “cine a semănat vânt, va culege furtună”!

A venit #toamna, vin (ţuică, bere) alegerile şi în curând iarna – pe uliţă şi-n case!

Orice asemănare cu realitatea (nu) este întâmplătoare!
E vremea #culesului: poliţiştii trec la cules poame… de pe centuri şi corupţi din parlament!
E vremea când se pescuieşte din iazuri: ceilalţi peşti sunt pescuiţi de… procurori!
E vremea #murăturilor: de cele din Parlament, Guvern şi Preşedinţie… ni s-a acrit!
E vremea #conservelor: cele din FSB, Mosad, AVO, CIA & comp. trebuie fierte la foc mic!

E vremea de pus deoparte, la răcoare, în #beciuri: trădători de patrie, vânzători de ţară – cu bucata, corupţi de milioane de euro etc.

(articol) Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Rămâi manechin!

Unor piţipoance

Picioarele din amigdale,
Frecvent văzute la tv,
Ca urme sinusoidale,
Nu prea se văd în... EEG!

Frumoasele manechine                                         

Descind din Venus, cea divină               

Şi când le văd aşa slăbuţe,                                     

Mă rog Minervei să devină,                                  

Măcar la minte, mai… plinuţe.

 

 (epigrame) Copyright Mishu Petra - Cameleonul

 

Avataruri de toamnă

#Cântec de leagăn

Seara, beat când mă retrag,

Maica mă găseşte-n prag

Şi îmi cântă-n tonuri dulci -

„Scoală, mamă… să te culci!”

#Iarna din toamnă

Ieri, căzând din cer ninsoare,

Astăzi toate-n jur sunt dalbe.

Mâine fi-vor – fac prinsoare –

Zile negre cu… nopţi albe!

(epigrame) Copyright Mishu Petra

Politica la zi

#POLITI/C/ISME 

#Copulaţii politice

După ce ne-au regulat
Alţii, de ne-am spart ca fonta,
Prim-ministrul desemnat
Şi-a depus şi dânsul... ponta!

#Laudatio electiorum

La alegeri, judecând mai bine,
Am ales guvern - fiinţă vie -
Demonstrând că-n noi acuma,-n fine,
E deşteptăciuneee… în prostie!

#Vânturi electorale

În patru vânturi şi ceva,
Pitind CV-ul lor ocult
Ei cred că suntem proşti; mai va
Că noi i-am... mirosit demult!

Diagnostic - #mâncărimi politice

Eu adevărul, dragii mei,
Vă spun: aveţi cuvântul meu,
Că scărpinându-se-ntre ei...
Spinarea îi mănâncă - zău!

Tu VS oamenii politici - #cleveteli populare

Chiar de eşti din cei mintoşi,
Orice calcul o să-ncerci,
Vezi că ei ne vând gogoşi,
Clefăind, hapsâni… ciuperci!

#Cutumă electorală

Când ne vom trezi cu alt concept,
Ca mai bună viaţa să ne fie,
Vom alege-n viitor… deştept...
Din prostie!

(epigrame) Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Caut Armată - ca să o sărbătoresc!

Motto: „Dacă Patria mă va trimite sub pământ şi acolo mă voi duce pentru ea”. G-ral Nicolae Dăscălescu

Să trăiţi! Permiteţi să raportez!

     Mărturisesc, nu mi-a plăcut #armata niciodată, adică nu mi-a plăcut să fac parte din ea. Mama, săraca – Dumnezeu s-o odihnească! – mă întreba,  pe când terminam clasa a VIII–a: „ce vrei tu să te faci când vei fi mare? Hai să te facă mama ofiţer, dai examen la liceul militar, apoi faci şcoala de #ofiţeri şi gata – ai salariu bun, ai haine gratuit, ai poziţie şi recunoaştere socială, ai prestanţă etc.” Da eu nu şi nu: „păi ce, să mă scoale şi la 3 noaptea să plec la cazarmă sau la… război şi să-mi dea ordine?!” La timpul potrivit am fost încorporat, am suportat greu regimul cazarmei, regulamentul, haina şi celelalte. Mai târziu mi-am dat seama că mi-au folosit disciplina şi ordinea indusă de serviciul militar… Obligatoriu, fie şi numai pentru că, după atâţia ani, ştiu pe la care capăt se ţine puşca şi cum se pune piedica… pe timp de pace – ca să nu mai spun, dar spun, despre meticulozitatea, poziţia corpului şi pedanteria rămase pe undeva, intrinsec, în reflexele subconştientului!
Despicând firul în… un-doi, armata #populară vs armata profesionistă poate fi şi este un subiect gras la îndemâna oricui are ceva de gândit, spus ori scris.
Întreabă-i pe tinerii de astăzi şi pe cei de până pe la vârsta de 40-45 de ani, ce-i ăla „cuiul cătării” sau „înălţătorul” ori „ghinturile”, ce-i o „ieşire la raport”, ce-s alea OS sau SSC, ce înseamnă să pui pătura la linie şi de pe cearşaf să sară moneda, ce este „ apelul de seară, dimineaţă sau… apelul bocancilor”, ce înseamnă un bilet de voie (învoire) de o zi, în care alergam la o crâşmă-n „Drumul sării” – că pentru „Self-ul” de la „Intercontinental” nu aveam parale - şi mă îndopam cu mici şi bere, ce înseamnă învoirea de 2-3 zile, timp în care trăgeam o fuguţă până acasă spre a-mi vedea părinţii, prietenii şi iubita?! În cel mai bun caz vor ridica din umeri! O să zică unii că sunt nostalgic, ei şi ce, treaba lor, sunt, că ştiu eu (şi mulţi alţii) de ce!
După ani şi ani, vreau să sărbătoresc „Ziua armatei”, vreau să mă uit admirativ la o paradă frumoasă, cu băieţi băţoşi, disciplinaţi şi mândri, vreau… da’ ce nu vreau eu, mofturosu’ de mine?!

Vreau să sărbătoresc ceva pe 25 Octombrie, dar nu prea am ce - săraca Armată Română!

Semnează, sub/soldatu’ român

(articol - pamflet) Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Catrene mortale

#Bilanţ de muribund

O casă,-n gând, mi-am construit, 

Holtei, am botezat… o stea, 

În vis livadă am sădit: 

Mi le-am făcut cu mâna mea! 

Moarte crizei! 

Fi’ndcă nu mai sunt speranţe,

O soluţie prefer

În aceste circumstanţe:

S-o luăm cu noi… în Cer!

#Rugăciunea unui ginere la moartea soacrei

Primeşte-o-n slavă,-ţi spun smerit,
Ca rugăminte ţie,
Aşa cum, Doamne, ţi-o trimit
Şi eu: cu bucurie!

#Epitaful unui interlop

Aicea, lângă un castan,
(Vă rog vorbiţi în şoapte!)
Se odihneşte un baştan…
Cu tot c-un... (I)Q 7!

Epitaf ginecologic
                                                                                

Pe toţi v-am scos de la mămici –
La rând – fetiţă sau băiat;
La mama sunt şi eu, aici                         
În cer… nu unde m-aţi băgat!

(epigrame) Copyright Mishu Petra

                   

Cântec de inimă... albastră

#Optimismul pesimistului îndrăgostit

Eu droguri am vândut şi droaga
Cu care le-am cărat, tăhui,
Iar banii adunaţi... pe braga
Recomandată îi dădui.

Apoi închiriai ficatul,
Vândui şi pancreasul – plin –
Un atriu ce scotea oftatul…
Să fac un ban de pe venin.

Pe seară, înotând în bragă -
Cu spirt amestecată-n ţoi -
Te-ntreb: „mă spânzur, iarăşi, dragă,
Cu-o funie… de usturoi?!”

 (satiră) Copyright Mishu Petra

Decembre – parodie după G. Bacovia

#Decembre

Te uită cum ninge decembre...
Spre Băse, române, priveşte -
Şi-adaugă lemne-n jăratec
Să-l ardem, privind cum trosneşte!

Şi mână-ţi un scaun spre sobă,
La horn să asculţi vijelia
Sau zilele tale - totuna -
C-aşa le înveţi simfonia!

Mai fierbe o ţuică, nu ceaiul,
Şi trage-te mult mai aproape,
Să vezi pe tv exit poll-uri
Cu-aleşii ce vin să te-ngroape!

Ce rece-i Crăciunu' la tine,
Că toate din casă par sfinte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... gândeşte-nainte!

E ziuă şi ce întuneric...
Mai pune un bec, başca lampa,
Te uită la Ponta,-i cât gardul…
Ne sapă morminte cu clampa!

Tu vino din vesturi acasă...
Potop e-napoi si ’nainte,
Să fim împreună-n decembre...
Nu plânge... ci luptă-nainte!

(parodie pamflet) Copyright Mishu Petra

Ca să fii „cool”, tre’ să fii „trendy”?!

Între clasicism şi argou

Moto: Auzi, fatăăă, da’ de ce tre’ să merg în piaţă?!
Mă duc io la mall, frate, unde nu mă „spamează” nimeni! Lol!!!
 
Zilele trecute, purced io ca un boşorog, clasic şi conservator ce mă aflu, să fac piaţa.
Coşul zilnic şi, fiindcă era sâmbătă, cel săptămânal, nu sufereau amânare, după cum îmi spuneau, cu ghionturi şi chiorăieli, maţele.
Prima dată, pâinea şi laptele, cele absolut necesare – o să râdă şi curcile de mine şi tinerii din ziua de azi, da’ io încă mai consum lapte, ba mai pun olecuţă şi-n cafea!  „Naşpa”, nu-i aşa?!  
Iau la rând, apoi, tarabele cu legume şi zarzavaturi pentru ciorba nelipsită şi tarabele cu fructe pentru desert.
Cumpăr un kg de barabule, plătesc şi, cunoscându-mă cu vânzătorul, că producător mă îndoiesc a fi, la plecare, spun - aşa cum m-a învăţat mama - „la revedere” şi „spor la treabă”!
Omu’ se uită cruciş la mine şi mă atenţionează: - zi şi matale „spor la bani” că de treabă cine are nevoie?!
Ruşinat de ignoranţa mea, bâlbâi urarea invocată şi o şterg, să nu creadă omu’ că sunt învechit şi inadaptabil.
Resetat pe noul limbaj şi adresabilitate, mă opresc la taraba cu pătrunjei, morcovi şi zarzavaturi, la o lipoveancă, de la care mai cumpărasem, plăcându-mi produsele.
Salut, what’s up, fată, e proaspete legumele şi zarzavaturile?!
Matroana întinde mâna după o rădăcină de ţelină mare cât capu’ meu şi dă s-o apuce, cu scopu’ evident de aruncarea greutăţii către „bostanul” meu, da’ se răzgândeşte, din raţiuni mercantile. Apoi îmi cărăbăneşte într-o pungă câte o legătură din fiecare soi, specie şi încrengătură, împreună cu tot ce mai era pe acolo, cu o dexteritate de invidiat, încât calculatorul meu intern se blocase pe „off” şi, scurt, îmi spune preţul - „30 de Roni”. Eu, în transă, scot banii şi plătesc, sub spectrul ameninţării rădăcinoase de mai devreme, deşi intuiţia, invocată urgent, îmi spunea că preţul final era serios umflat cu pompa sau cu plămânii blondei uriaşe.
Flerul interior îmi spunea insistent că iar o „ feştelisem”, aşa că m-am hotărât să fiu iarăşi un clasic… în viaţă şi să folosesc un limbaj aproape literar.
Ajung la tarabele cu roşii, străduindu-mă să aleg din ochi un vânzător sau vânzătoare binevoitori.
Îmi pică ochii pe o fetişcană, frumuşică foc, ce vindea sau măcar încerca să vândă, nişte roşii mari şi… tari – ştim noi de ce!
Săru’ mâna, duduie, zic io, neştiind dacă e domnişoară sau doamnă şi dau să comand kilu’ de roşii – adică pătlăgele roşii, dom’le, ca să vorbim corect, ştiinţific şi literar.
Fătuca se uită la mine, ca la o amendă, îmi trage un zâmbet întors pe dos, de undeva de sus, cu înţeleaptă înţelegere asupra condiţiei mele de moş, trecut, stătut şi ruginit, după care îmi îndeasă – fără să mă întrebe – vreo 5 kile de roşii într-o plasă, scoate abacu’ electronic, calculează 5x4 Ron=35 Ron şi aruncă în faţa mea, pe tarabă, plasa, înnodată la băieri până la rupere. Spăşit, scot banii, plătesc şi o tulesc, să nu aibă şi vreun haidamac tânăr şi musculos ca „bodyguard”, care, binevoitor, să-mi îndrepte scolioza.
Văzând io că iar am dat chix şi nu sunt „cool” şi „trendy” cum „vrea muşchiu” unora, m-am hotărât să nu mai merg în viaţa mea la piaţă, ci, mai bine, la „market”, „supermarket”,,metro” sau „mall” şi nu pentru că de acolo aş lua produse „moca”, ci fiindcă toate acele „magazine alimentare” sunt cu autoservire şi nu am de trecut decât hopu’ de la casierie.
”Marfă” sau „mişto”, nu-i aşa, că „aşa vrea muşchii mei” -  „lol”?!

Sum, esse, fui bestial, nu-i aşa?!

(articol, proză umoristică, pamflet)
Copyright Mishu Petra

Resuscitarea – între ipocrizie şi necesitate

Din nou despre făţărnicia umană

Posturile noastre comerciale tv sunt pline de „ştiri”, „informaţii” „veşti”, adică accidente, violuri, crime etc. Dar nu acestea sunt subiectul de astăzi, ci altul.
Privesc uimit şi nu înţeleg de ce paramedicii sau asistenţii şi medicii de pe ambulanţe şi SMURD-uri RESUSCITEAZĂ omul timp de 30, 40, 50 de minute.
O fi ipocrizie, o fi dezinformare, o fi exces de zel, o fi… abuz?!

[[[” Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit frecvent și atac de cord, este întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a cordului, ce determină moartea celulelor miocardice. Ischemia (reducerea fluxului sangvin) și hipoxia rezultate, netratate în timp util, duc la moartea (necroza) mușchiului inimii (miocardului).”

„Stopul cardio-respirator reprezinta oprirea completa a activitatii cardiace si respiratorii. Pentru inima, timpul de resuscitare variaza intre 4-5 minute si 20-30 de minute, pentru ficat este de 20-30 de minute, pentru rinichi, de 180 de minute, iar pentru muschi, de cateva ore.”]]]

Cel mai rapid este afectat creierul (rezistă cel mult 4-7 minute fără oxigen – interval temporal diferit la om - după care se produc modificări ireversibile în structura acestuia.

Cu alte cuvinte, un om resuscitat după o anumită perioadă temporală, DACĂ revine la viaţă, va fi - cel mult – o… legumă!

Privit in ansamblu, timpul optim de resuscitare pentru întregul organism, cu şanse de reuşită şi cu incidenţă mică a sechelelor, este de 3-5 minute, cu anumite variaţii individuale.

Acestea fiind spuse, de ce mai este chinuit acel om/corp inert, numai pentru a „scoate ochii” lumii şi presei, cum că „specialiştii” au făcut orice, totul… „omeneşte posibil” pentru salvarea omului.
Sigur că trebuie încercată resuscitarea, dar cu informaţii exacte despre timpul trecut (în minute) de la  producerea „accidentului”, întreruperea/încetarea funcţiilor vitale.
Se fac trei… patru… cinci (?!) încercări, eventual - şi mult mai eficient - cu electroşocuri, după care trupul acela trebuie lăsat în pace şi, creştineşte, aprinsă o lumânare.
Vor sării unii, specialişti, experţi şi/sau căutători de noduri în papură unui simplu exerciţiu raţional, bazat pe simple informaţii din biologie şi vor flutura deontologia medicală, jurământul lui Hipocrate, obligaţia „ştiinţifică”, cetăţenească, umană de a… încerca – uneori până la ridicol. Totul învelit într-o ipocrizie greu de înghiţit pentru „cetăţeanul” cu un pospai de instrucţie informală.

Mi se pare o redundanţă… în plus – ca să fiu pleonastic.

Am zis, da’… Cui Prodest?!

(articol) 
Copyright Mishu Petra

Rondel de reconversie

Din ciclul "Proverbiale #tautologii… #pleonastice!"

M-apuc şi eu de scris rondeluri -
Că sunt sătul de epigrame
Ce tot transformă gafe-n drame -
Şi sper că n-or ieşi pasteluri.

Am studiat mai multe feluri
De a mă lecui de crame…
M-apuc şi eu de scris rondeluri,
Că sunt sătul de epigrame.

Din sânge-oi folosi cerneluri
Şi-oi scrie-n pătimaşe game:
Voi zugrăvi doar panarame -
De prin politic – cu peneluri...

M-apuc şi eu de scris rondeluri… !

(rondel satiric)
Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Definiţii epigramatice rebele - Cap. 3

#Stripteuzul

Încă de la absolvire,
N-a avut noroc, parol!
A muncit cu dăruire,
Da’ tot e... în curu’ gol!

Şarpele

E-un tip de prin Geneză, care

Mai locuia atunci pe-un ram

Şi Eva-l cunoştea, se pare…

Că l-a-nşelat, cu el, pe-Adam.

Tăietorul

Era-n pădure suveran,

Ţinând semeţ securea-n mâini;
Azi taie-n stil contemporan -
Cu drujba – frunze pentru câini

Ţânţarul

E-un zburător cu sânge rece –

Flămând, un pic de plasmă fură –

Ori guvernantul, ce-l întrece…

Ne lasă făr-o picătură.

Ura!

Sentiment e sau scandare,

Cunoscute azi oricui

Şi prin somn ori în picioare…

Doar din inimă le spui!

#Vidanjorul

L-ar angaja precis şi pruncii,

Spre-a-i oferi un job etern:

S-adune… obiectul muncii,

Din parlament şi din guvern.

#Weekend-ul

Sfârşit de săptămână englezesc -
Românii au relaş ca în Balcani,
Că la scrutine nici nu se trezesc
Şi bat în buze încă patru ani!

Xenofobia 

Plecat în vest la o patroană -
Era nevoie de femei -
M-au angajat ca... lesbiană...
Şi-am revenit în ţară... gay!

Yalta

De-o să uităm gâlceava dintre corbi,

Greşim şi dăm din una-n alta:
Au ochii-ntregi şi noi cum suntem orbi,
Ne-or vinde iarăşi… ca la Yalta!

Zăpăcitul

Un scriitor, poet ‒ în fine –

Trăindu-şi viaţa ca o dramă,

Ce scrie-n tragicomic bine,

Chef-d’oeuvre numai… epigramă!

(epigrame)

Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Definiţii epigramatice rebele - Cap. 2

#„” şi/sau „Δ

E pitoresc de îl găseşti

În derivate – romÂn/eşti;

Dar cum se screm – ca lamentaţi –

Cu „îîî” sau „âââ”… cei constipaţi?!

Javra

E-apelativul laitmotiv,

Pe omul rău de nu-l iubim,

Dar pe un câine – primitiv –

E bine să nu-l mai jignim!

Kilogram(e)

Detestat/e crunt de dame,
Ca o frică absolută,
Când le spui de kilograme…
Că au… depăşit... o sută!!!

Lingăul

Îndrăgostit, pe veci, de limbă,

Sărută lung ca un artist,

Dar periuţa nu şi-o schimbă…

Şi pute, că-i… pupincurist.

Mămăliga

Întrece pâinea, e mai tare –

Pe mese la români tronează –

Chiar dacă nu e foarte mare

Şi câteodată… explodează!

Neonatologul  

Preia ce-a scos ginecologul

De la nevastă, prunc dorit
Şi-apoi consultă psihologul...
Căci seamănă cu el – leit!

#Oftalmologul

Îţi pune cristalinii noi
Şi-i mulţumeşti – de eşti fudul –
Da-ţi scoate ochii, mai apoi,
Fiindcă n-ai plătit destul.

#Porcarul

E un bătut de soartă, care
Păzeşte porcii, competent,
Ce-ar merita, ca promovare,
Să-l transferăm… la parlament.

Quinta (chinta, cvinta)

Cu ea te aperi de duşmani,
Şi cu un semn o alterezi,
Tuşeşti cu ea, iar peste ani
De-o ai servită... explodezi!

Rahatul

E dulce, foarte căutat,

Ades în gură savurat,

Pe arătură e prezent

Sau ca votant… în parlament.

(epigrame)
Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Definiţii epigramatice rebele - Cap. 1

#Astronomul

E-un individ ce-ţi dă fiori,
De-ţi tremură oscioarele:
Cu capul dincolo de nori,
Dar pe pământ picioarele!

Blănarul

Astăzi blana-i desuetă -
El în faliment, vezi bine;
Ca să-ţi facă o jachetă,
Ia doar pielea... de pe tine

Cravata

E-un accesoriu masculin,

Ce-i bun şi pentru spânzurat,

Când apelezi la un vecin

Şi îl găseşti… la tine-n pat.

Darul 

Primeşti cadou? Să te-nfioare   

(Adus de pe la greci, banal!)

Când caţi în dinţi, pe la picioare

Şi prin… sub coadă – de e cal!

Epigrama

Se zidesc, pornind din coadă –

Ca mistrie, pana strângi -
Patru versuri ce te-nnoadă
Şi te fac de râs... să plângi!

#Femeia

Fiinţa ce din morţi te scoală,
Chiar şi Mefisto i se-nchină;
Ne place că e dracul... goală,
Dar nu şi când... de draci e plină!

Ginecologul

Bărbatul care nu leşină
Când umblă-n pântecul mămicii
Şi nici când scoate la lumină
Ce nu mai recunosc tăticii.

Hahalera

Un logoreic de talent
Şi cu pretenţii de tipic,
Ce-i sfătuit s-o ia mai lent -
Vorbeşte mult, spunând... nimic!

Inspectorul (finanaciar)

Cel ce vine cu coşmarul -
Şi adesea cu năpasta:
Îţi goleşte buzunarul,
Ori îţi umple,-n pat… nevasta!!

#Învăţătorul

Apostolul nerespectat

De cei ce n-au memorie;

Aceiaşi ce-L vor fi uitat

Pe Primul din istorie.

(epigrame)
Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Toamna se vede... gospodaru'!

Depresii melancolice de toamnă
(parodie după Demostene Botez)

Singur eu, întreaga vară,
Am „lucrat” din zori în seară!
Toamna, roade am - bogate –
Şi udeală şi bucate:

Mici şi bere - în panere,
Pulpe bune - cu alune,
Vinişor - mai amărui,
Ţuică galbenă - şi-un pui…
Cât un struţ, ceva legume…
Beau, mănânc şi uit… a/nume!

Copyright Mishu Petra - Cameleonul

Horoscopul zodiacului!

Zodiac personalizat românesc

Zodia PORCULUI (sau)                 

Cel mai inteligent animal domestic

De porcul meu, vă spun cinstit,

Nicicând eu nu m-am îndoit;

Inteligent, dar l-am citit:

Habar nu are de… cuţit!

Zodia VERGINEI (sau)

Căsătorie feciorelnică                                            

Te-am luat de fată-n mariaj,                                    

Mai frumoasă ca o rodie                                          

Şi-am simţit acasă, la „triaj”,                                      

Că erai fecioară,-n… zodie!

Zodia lu’ PEŞTE

Fiinţa care se agaţă

De dame sau de-un fir întins,

Iar cel mai mare peşte,-n viaţă,

Întotdeauna-i cel… neprins.

Zodia MĂMĂLIGII (sau)

Amnezii de sărbători

Damigeana-i plină în cămară
Şi e plină de fripturi… măsuţa;
Fi'ndcă astfel nu e singulară,
Nu mai explodează… măliguţa!

Zodia CRIZEI (sau)

Marile măsuri anticriză

Trebuie-o resuscitare

Economică! Subscriu!

Iar măsura cea mai mare,

Pentru ţară-i… la sicriu!

Zodia lu’ MOŞ CRĂCIUN (sau)

Ţiganul către Moş Crăciun

Barosane, Moş Crăciun,

Hai – mânca-ţ-aş! – de pe drum

Şi-adu-mi Maybach, în Ajun,

Sub sequoia,-n… living room!

Zodia LEULUI (sau)

Denominare aniversară                                         

După ce s-a tot umflat,

Leu’-a fost denominat.

Astăzi, dup-atâţia ani,

E-n valoare de… doi bani!

Zodia BLATULUI -

a fotbalului românesc

Au venit s-o facă fleaşcă
Pe echipa noastră – gazdă,

Care, naţională gaşcă,
Totuşi, nu s-a dat... pe brazdă!

Zodia SCRUTINULUI (sau)

Fără compromisuri

Dintre candidaţi, cel potrivit –

Că ne-am săturat de ticăloşi –

Este cel de toţi blagoslovit:

Cel mai sincer, dintre... mincinoşi.

Zodia GRĂTARULUI (sau)

Cerşetor la picnic

Am trecut pe la grătare,

La pomană – nu v-ascund;

M-am ales cu o frigare

Şi-un picior… înfipte-n fund.

Zodia EMIGRANTULUI (sau)

Criza lor vs criza noastră

Români săraci, dar cu busolă

Şi cu prudenţă bătrânească,

Nu dau căpşuna spaniolă

Pe barabula românească!

 VĂRSĂTOR – zodia oficială a românilor                                                

        

 Am întrebat la “Horoscop”:                                     

 “În aer sunt ori subacvatici?!”                              

 Mi-au spus: „şi fără telescop,                                 

 Se vede clar că sunt… lunatici!”

(epigrame)

Copyright Mishu Petra - Cameleonul